14 definiții pentru treime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În creștinism, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Unitate spirituală a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.

treime [At: LB / V: (îrg) trii~, (reg) trăi~ / Pl: ~mi / E: trei1 + -ime] 1 nf Număr egal cu a treia (3) parte dintr-o unitate. 2 sf Semn grafic care reprezintă a treia (3) parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. 3 sf Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg Si: (înv) trimirie (1), (reg) treiță. 4 sf Grup de trei persoane sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate Si: triadă (1), trinitate (3), (pfm) troiță (2). 5 sf (Bis; șîs Sfânta ~) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt), reprezentând un singur Dumnezeu Si: trinitate (1), troiță (1). 6 sf (Bis; îas) Sărbătoare religioasă închinată Sfintei Treimi (5), care are loc în a doua zi de Rusalii.

TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.

TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte (dintr-un întreg). Cuprinzînd o treime din omenire, lagărul democratic reprezintă o stavilă puternică în calea uneltitorilor unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. O treime din oraș este destinată parcurilor. STANCU, U.R.S.S. 203. 2. Grup de trei persoane care se prezintă ca o unitate. V. triadă. Despre această treime [Trahanache, Farfuridi, Brînzovenescu] Trahanache zice: «Noi trei sîntem stîlpii puterii». GHEREA, ST. CR. I 341. ♦ (Teol.) Uniune spirituală a celor trei persoane (tatăl, fiul și sfîntul duh), reprezentînd un singur dumnezeu; troiță. Sfînta Treime.

TREÍME ~i f. 1) Fiecare dintre părțile (egale) ale unui întreg, împărțit în trei; a treia parte dintr-un întreg. 2) Unitate constituită din trei elemente. ◊ Sfânta ~ unitate tainică în credința creștină a celor trei fețe ale divinității (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime

treime f. 1. a. treia parte; 2. trinitate: sfânta-Treime; 3. sfânta-Treime, sărbătoare ce cade la 51 de zile după Paști; 4. triadă: a lumii puternică treime, regi, filozofi și papa AL.

treime f. A treĭa parte: 3 e o treime din 9. Trinitate, triadă, asociațiune de treĭ. Sfînta Treime, Tatăl, Fiu și Sfîntu Spirit. Sărbătoare (a doŭa zi după Rusaliĭ) în onoarea acesteĭ treimi: la Sfînta Treime. – Și trăime (est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

treime s. f., g.-d. art. treimii; pl. treimi

treíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treími

!Sfânta Treime s. propriu f. art., g.-d. art. Sfintei Treimi

Sfânta Treime s. propriu f., g.-d. Sfintei Treimi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREÍME s. triadă, trinitate, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~.)

TREIME s. triadă, trinitate, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~.)

Intrare: treime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treime
  • treimea
plural
  • treimi
  • treimile
genitiv-dativ singular
  • treimi
  • treimii
plural
  • treimi
  • treimilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

treime, treimisubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Cuprinzînd o treime din omenire, lagărul democratic reprezintă o stavilă puternică în calea uneltitorilor unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. DLRLC
    • format_quote O treime din oraș este destinată parcurilor. STANCU, U.R.S.S. 203. DLRLC
  • 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Despre această treime [Trahanache, Farfuridi, Brînzovenescu] Trahanache zice: «Noi trei sîntem stîlpii puterii». GHEREA, ST. CR. I 341. DLRLC
    • chat_bubble teologie mai ales (în) sintagmă (Sfânta Treime) Unitate spirituală a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, reprezentând un singur Dumnezeu. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: troiță
etimologie:
  • Trei + sufix -ime. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.