TRIADĂ, triade, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.

triadă sf [At: GHICA, A. 505 / P: tri-a~ / V: (rar) triad sn / Pl: ~de / E: fr triade, lat trias, -adis] 1 Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate Si: treime (4). 2 (Muz; rar) Acord de trei sunete. 3 (Chm) Grupă de câte trei elemente cu proprietăți asemănătoare. 4 (Fiz) Schemă abstractă hegeliană de explicare a autodezvoltării „ideii absolute”, constând din trei trepte: teza, antiteza și sinteza. 5 Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 6 Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. 7 (Lpl) Organizație mafiotă din China.

TRIADĂ, traide, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.

TRIADĂ, triade, s. f. 1. (În antichitate) Reunire de trei elemente (ființe, divinități etc.); p. ext. (astăzi) reunire de trei unități. 2. (Chim.) Grupă de cîte trei elemente cu proprietăți asemănătoare. – Pronunțat: tri-a-.

TRIADĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzînd trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].

TRIADĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias)

TRIADĂ ~e f. Grup din trei elemente cu proprietăți asemănătoare care constituie o unitate. [G.-D. triadei; Sil. tri-a-] /<fr. triade

triadă f. 1. reunire de trei unități; 2. unitate compusă din trei persoane.

*triádă f., pl. e (vgr. triás, -ádos). Treime, trinitate.

triad sn vz triadă

triadă (desp. tri-a-) s. f., g.-d. art. triadei; pl. triade

triadă (tri-a-) s. f., g.-d. art. triadei; pl. triade

triadă s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triadei; pl. triade

TRIADĂ s. v. trio.

TRIADĂ s. treime, trinitate, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~.)