Definiția cu ID-ul 935670:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREIME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte (dintr-un întreg). Cuprinzînd o treime din omenire, lagărul democratic reprezintă o stavilă puternică în calea uneltitorilor unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. O treime din oraș este destinată parcurilor. STANCU, U.R.S.S. 203. 2. Grup de trei persoane care se prezintă ca o unitate. V. triadă. Despre această treime [Trahanache, Farfuridi, Brînzovenescu] Trahanache zice: «Noi trei sîntem stîlpii puterii». GHEREA, ST. CR. I 341. ♦ (Teol.) Uniune spirituală a celor trei persoane (tatăl, fiul și sfîntul duh), reprezentînd un singur dumnezeu; troiță. Sfînta Treime.