3 intrări

school Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREIERĂTOÁRE, treierători, s. f. 1. Mașină de treierat; batoză. Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39. 2. (Regional) Tăvălug folosit la treierat; val (III 4). Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește... treierătoare. PAMFILE, A. R. 207.

TREIERĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru treieratul cerealelor; batoză. /a triera + suf. ~toare

TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treierător, ~oare [At: (a. 1750) GCR II, 62/32 / P: tre-i~ / V: (înv) tri~, trierătoriu, (reg) trierătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: treiera1 + ~(ă)tor] 1 a Care treieră1 (1). 2 smf Persoană care se ocupă cu treieratul1 (1) cerealelor. 3 sf Mașină de treierat1 (1) Si: batoză. 4 sf (Reg) Tăvălug folosit la treierat1 (1).

TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treĭerătór, -oáre s. Cel ce treĭeră: treĭerătoriĭ harnicĭ. S. f., pl. orĭ. Mașină de treĭerat, batoză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

treierătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. treierătoárei; pl. treierătoáre

treierătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. treierătórii; pl. treierătóri

treierătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. treierătórii; pl. treierătóri

treierătoáre (muncitoare) s. f., g.-d. art. treierătoárei; pl. treierătoáre

secerătoáre-treierătoáre s. f., g.-d. art. secerătórii-treierătóri; pl. secerătóri-treierătóri

secerătoáre-treierătoáre s. f., pl. secerătóri-treierătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREIERĂTOÁRE s. v. tăvălug, vălătuc.

TREIERĂTOARE s. (AGRON.) batoză, (pop.) mașină, (Transilv., Ban. și Olt.) tobă. (Duc grîul cules la ~.)

treierătoare s. v. TĂVĂLUG. VĂLĂTUC.

Intrare: treierătoare (batoză)
treierătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarea
plural
  • treierători
  • treierătorile
genitiv-dativ singular
  • treierători
  • treierătorii
plural
  • treierători
  • treierătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: treierătoare (persoană)
treierătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarea
plural
  • treierătoare
  • treierătoarele
genitiv-dativ singular
  • treierătoare
  • treierătoarei
plural
  • treierătoare
  • treierătoarelor
vocativ singular
  • treierătoare
  • treierătoareo
plural
  • treierătoarelor
Intrare: secerătoare-treierătoare
secerătoare-treierătoare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secerătoare-treierătoare
  • secerătoarea-treierătoare
plural
  • secerători-treierători
  • secerătorile-treierători
genitiv-dativ singular
  • secerători-treierători
  • secerătorii-treierători
plural
  • secerători-treierători
  • secerătorilor-treierători
vocativ singular
plural

treierătoare (batoză)

etimologie:

  • Treiera + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

treierător, -oare (persoană) treierătoare

  • 1. Muncitor care lucrează la batoză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Grație întrecerilor dintre cosași, treierători, șoferi, legători de snopi etc., grîul de toamnă de pe o suprafață de 90 ha a fost recoltat în 2 zile. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 7/3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Treiera + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09