2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trébuĭe (rar -ĭéște), a v. impers. (vsl. triebovati, a trebui, d. trĭebŭ, necesar; sîrb. trebati, drebováti, rus. trébovatĭ). E necesar, e de nevoĭe: trebuĭe să facĭ așa. Se cuvine, merită: așa-ĭ trebuĭe hoțuluĭ. A-țĭ trebui, 1. a avea nevoĭe: îmĭ trebuĭe un topor, 2. a ți se cuveni, a merita: îțĭ trebuĭe o bătaĭe în cît să rămîĭ lat! Trebuĭe să (în Munt. Trans. trebuĭe că), probabil că, de sigur că: trebuĭe să fi ploŭat (în Munt. Trans. trebuĭe că a ploŭat) undeva dacă e așa de răcoare. – În Ban. trăbuĭe. În Ps. S. 15, 2, „a cere”: burătățile (bunătățile) mele nu trebuĭeștĭ.

TREBUÍ, pers. 3 trébuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiesc] – Din sl. trĕbovati.

trebui [At: CORESI, EV. 83 / V: (reg) trăb~, trâb~, ~eab~, ~boi, trib~, trub~ / Pzi: 3 trebuie, (rar) ~ește, (reg) trebă, trebe, trebu, trebui; Pzi: 1 (rar) trebui, ~esc; Cj 3 să ~ască / E: vsl трѣъовати, -оуѫ] 1 vi (Cu subiectul logic în D) A avea nevoie de ceva sau de cineva. 2 vz (Pfm; îe) Atâta i-a ~t (ca să...) Asta a așteptat (ca să...). 3 vz (Fam; îe) Atâta-ți (sau îi etc.) ~e! Asta mai lipsea s-o faci (sau s-o facă etc.) ca să fie rău de tine (sau de el etc.). 4 vz (Fam; îe) Așa-ți (sau îi etc.) -e! Așa-ți (sau i) se cuvine. 5 vz (Cu subiectul logic în D) A râvni la ceva Si: a dori. 6 vi (Reg; cu subiectul logic în D) A-i fi pe plac. 7 vz (Pop) A fi necesar, util. 8 viu A fi obligatoriu (să...). 9 vz (Îlav) Cum ~e Așa cum se cuvine Si: bine. 10 vi (Pfm; îe) Atât mai ~e! Asta mai lipsea ca să fie rău. 11 vz (Îcn) A nu fi voie. 12 viu A fi posibil. 13 vt (Înv; sub influența lui treabă) A face (1). 14 vt (Îvr) A oficia serviciul religios Si: (îvr) a trebălui (3). 15 vt (Înv) A folosi (5).

TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati.

TREBUÍ, pers. 3 trébuie și (rar) trebuiește, vb. IV Intranz. 1. (Cu subiectul logic în dativ) A avea nevoie. Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54. ◊ Expr. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. Așa-ți trebuie = așa meriți, asta ți se cuvine. Atîta i-a trebuit = asta a așteptat. Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45. Atîta-ți trebuie v. atîta2 (1). 2. Unipers. și impers. (De obicei urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, învechit, de un infinitiv) E necesar sau obligatoriu să..., se cere neapărat, e în firea lucrurilor să... Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93. Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16. Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. ◊ (Construit personal) Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26. În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42. Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Rar, propoziția secundară este înlocuită printr-un participiu) Prescripțiile medicului trebuie urmate.Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. 3. Unipers. și impers. (Urmat de o propoziție secundară introdusă prin «să» sau, regional, «că») A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de vreme. C. PETRESCU, Î II 10. Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131. Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41. – Forme gramaticale: prez. ind. (forme personale) trébui (NEGRUZZI, S. II 218), (mai ales la conj. pers. 3) trebuiesc (STANCU, D. 14).

A TREBUÍ pers. 3 trébuie intranz. 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ◊ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligația. Trebuie să plec. 4) A fi posibil. Trebuie să fie coaptă poama. /<sl. trĕbovati

trebue v. (impersonal) 1. a fi necesar, obligatoriu: trebue să plec; 2. a avea nevoie de: îi trebue bani; 3. fig. a se cuveni, a merita: așa îți trebue. [Slav. TRĬEBOVATI, a trebui (din TRĬEBŬ, necesar)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trebuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, 3 pl. trebuiáu, viit. 3 pl. vor trebuí; conj. prez. 3 să trebuiáscă

trebuí vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, conj. prez. 3 sg. și pl. trebuiáscă; ger. trebuínd

trebui (ind. prez. 3 sg. trebuie, conj. trebuiască)

trebuiu, -bui 2, -bue 3, -buiască 3 conj., -buiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÉBUIE adv. (pop.) musai. (Trebuie să pleci.)

TREBUIE adv. (pop.) musai. (~ să pleci.)

TREBUÍ vb. 1. v. cuveni. 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Când va ~ să plec...) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)

TREBUI vb. 1. a cadra, a se cădea, a se cuveni, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu ~ să faci asta!) 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel...) 3. a fi, a urma. (Cînd va ~ să plec.) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) și ceea ce-i frumos trebuie să moară – Schiller, „Nänie”. Nimic nu e nepieritor.

CARTHAGINEM ESSE DELENDAM V. DELENDA (EST) CARTHAGO.

DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (să fie) distrusă – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam” („Pe de altă parte, socot că Cartagina trebuie distrusă”), cuvinte prin care Cato cel Bătrân își încheia discursurile în Senat, reamintind romanilor că orașul împotriva căruia purtaseră un război îndârjit constituie o permanentă amenințare pentru ei. În sens larg, idee obsedantă.

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.

IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

arată toate definițiile

Intrare: trebuie
trebuie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trebui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trebui
  • trebuire
  • trebuit
  • trebuitu‑
  • trebuind
  • trebuindu‑
singular plural
  • trebuie
  • trebuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trebui
(să)
  • trebui
  • trebuiam
  • trebuii
  • trebuisem
a II-a (tu)
  • trebui
(să)
  • trebui
  • trebuiai
  • trebuiși
  • trebuiseși
a III-a (el, ea)
  • trebuie
(să)
  • trebuie
  • trebuia
  • trebui
  • trebuise
plural I (noi)
  • trebuim
(să)
  • trebuim
  • trebuiam
  • trebuirăm
  • trebuiserăm
  • trebuisem
a II-a (voi)
  • trebuiți
(să)
  • trebuiți
  • trebuiați
  • trebuirăți
  • trebuiserăți
  • trebuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trebuie
(să)
  • trebuie
  • trebuiau
  • trebui
  • trebuiseră
trebui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trebui
  • trebuire
  • trebuit
  • trebuitu‑
  • trebuind
  • trebuindu‑
singular plural
  • trebuiește
  • trebuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trebuiesc
(să)
  • trebuiesc
  • trebuiam
  • trebuii
  • trebuisem
a II-a (tu)
  • trebuiești
(să)
  • trebuiești
  • trebuiai
  • trebuiși
  • trebuiseși
a III-a (el, ea)
  • trebuiește
(să)
  • trebuiască
  • trebuia
  • trebui
  • trebuise
plural I (noi)
  • trebuim
(să)
  • trebuim
  • trebuiam
  • trebuirăm
  • trebuiserăm
  • trebuisem
a II-a (voi)
  • trebuiți
(să)
  • trebuiți
  • trebuiați
  • trebuirăți
  • trebuiserăți
  • trebuiseți
a III-a (ei, ele)
  • trebuiesc
(să)
  • trebuiască
  • trebuiau
  • trebui
  • trebuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trebui

  • 1. intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.
      surse: DLRLC
    • Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220.
      surse: DLRLC
    • Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
    • Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica limbii. RUSSO, O. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bine (adv.)
    • 1.2. expresie Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Lui Dănilă atîta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 45.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Atâta-ți trebuie.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv unipersonal impersonal Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 10 exemple
    exemple
    • Primul om pe care trebuia să-l văd... era, firește, judecătorul. GALACTION, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • Poruncește-mi ce trebuie să fac. ISPIRESCU, L. 16.
      surse: DLRLC
    • Face cum poate de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125.
      surse: DLRLC
    • Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă. EMINESCU, O. I 171.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13.
      surse: DLRLC
    • Odată puși pe drum, copiii trebuiau să dea din mîini să-și cîștige dreptul la existență. CĂLINESCU, E. 26.
      surse: DLRLC
    • În cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape. ISPIRESCU, L. 42.
      surse: DLRLC
    • Două rele mari... robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce și în noua colonie relele lor. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • rar Prescripțiile medicului trebuie urmate.
      surse: DLRLC
    • rar Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv unipersonal impersonal A fi probabil sau posibil, a se putea presupune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • La noi, la cîmp trebuie să fi răsărit [luna] de-un ceas de vreme. C. PETRESCU, Î II 10.
      surse: DLRLC
    • Asta trebuie să fie scînteie din gîtejile culese de Malca. CREANGĂ, P. 131.
      surse: DLRLC
    • Ce amar trebuie să fie în sufletul lui. NEGRUZZI, S. I 41.
      surse: DLRLC
  • comentariu Se folosește rar la persoana 1 sau a 2-a.
    surse: DEX '09
  • comentariu Pentru indicativ prezent se folosește forma scurtă (trebuie), iar pentru conjunctiv prezent forma lungă (să trebuiască).
    surse: DOOM 2

etimologie: