!trebui² (a ~) (a fi obligat) (în construcții referitoare la un subiect personal) vb., ind. prez. 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuia/trebuiau; perf. c. 3 sg. a trebuit, 3 pl. a/au trebuit, viit. 3 sg. va trebui, 3 pl. va/vor trebui; conj. prez. 3 sg. să trebuiască (Eu trebuie să plec. Noi trebuie să plecăm. El/ei trebuie să plece.; Eu trebuia să plec. Noi trebuia să plecăm. Ei trebuia/trebuiau să plece.; Eu a trebuit să plec. Noi a trebuit să plecăm. Ei a/au trebuit să plece.; Eu va trebui să plec. Noi va trebui să plecăm. Ei va/vor trebui să plece.; Nu cred să trebuiască să plec/să plecăm/să plece.; (nelit.): *trebuiam să plec; *am trebuit; *trebuiați lăudate)