2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREÁNCA: ~-FLEÁNCA f. Vorbărie fără rost. ◊ A fi o ~ a fi om de nimic. /tranca + fleanca

TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.

TREÁNCA-FLEÁNCA s. f. v. tranca-fleanca.

TREÁNCA-FLEÁNCA s. f. v. tranca-fleanca.

tranca-fleanca [At: LB / V: (pop) treanca-~, -~că-~că, trenche-flenche, trenchea-flenchea / E: tranca + fleanca] 1 (Pfm) i Cuvânt care indică pălăvrăgeala. 2 sf (Pfm) Pălăvrăgeală. 3 av (Pop; îe) A umbla ~ A umbla fară rost. 4 smf (Pfm; dep) Om de nimic. 5 smf (Pop; dep) Om palavragiu Si: (pfm) flecar. 6 sf (Buc; dep; îf treancă-fleancă) Țărancă îmbrăcată în haine orășenești.

treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca

treancă-fleancă i, smf vz tranca-fleanca

TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă.

TREANCA-FLEÁNCA interj. (Familiar, în expr.) Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. (Substantivat) A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.

tranca-fleanca f. fleacuri: tranca-fleanca mere acre. [Compus din tranc și fleancă].

tránca-fleánca interj. (d. a trăncăni și a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala): ce tot tranca-fleanca toată ziŭa?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tránca-fleánca/treánca-fleánca interj.

treánca-fleánca v. tranca-fleanca


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREANCA-FLEÁNCA s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

treanca-fleanca s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Intrare: treanca
treanca non-lexem
Non-lexem (NL5)
  • treanca
Intrare: tranca-fleanca
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranca-fleanca
  • tranca-fleanca
plural
genitiv-dativ singular
  • tranca-fleanca
  • tranca-fleanca
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treanca-fleanca
  • treanca-fleanca
plural
genitiv-dativ singular
  • treanca-fleanca
  • treanca-fleanca
plural
vocativ singular
plural

tranca-fleanca treanca-fleanca

  • 1. familiar Vorbărie goală, inutilă.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. expresie Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie (și) substantivat A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Epitet dat unei persoane care flecărește.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: