3 intrări
15 definiții

Explicative DEX

TRĂSCĂU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.

TRĂSCĂU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.

trascău1 sn [At: ALR SN II h 579/76 / V: (reg) dros~, trăs~ / Pl: ~ca / E: nct] 1 (Reg; îf trăscău) Fontă. 2 (Mar) Clopot de mărime mijlocie pentru oi.

trascău2 sn vz trăscău1

trăscău2 sn vz trascău1

trăscău1 sns [At: M. I. CARAGIALE, C. 62 / V: (reg) tras~ / E: nct] (Reg) 1 Rachiu tare Si: (pop) trăscăuaș. 2 Vin acru, rău la gust.

TRASCĂU s. n. v. trăscău.

TRĂSCĂU s. n. Rachiu tare. Pînă în marginile Bucureștilor puteai să cumperi, să bei și să plătești trăscăul cu un leu kilogramul. PAS, L. I 191. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău. C. PETRESCU, R. DR. 131. ♦ (Regional) Vin acru, rău la gust. – Variantă: trascău (VORNIC, P. 55) s. n.

Trascău (Toroszkó) n. 1. șir de munți, o ramură a Munților Metalici, constând din stânci foarte prăpăstioase; 2. orășel în județul Turda la S.-V., cu mine de fier: 1102 loc.

Ortografice DOOM

trăscău (reg.) s. n., art. trăscăul

trăscău (reg.) s. n., art. trăscăul

trăscău s. n., art. trăscăul

Etimologice

trăscău (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”.

Argou

trăscău s. invar. (reg.) rachiu tare

Sinonime

TRĂSCĂU s. v. basamac, holercă.

trăscău s. v. BASAMAC. HOLERCĂ.

Intrare: Trascău
Trascău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trascău
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trascău
  • trascăul
plural
genitiv-dativ singular
  • trascău
  • trascăului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trăscău
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăscău
  • trăscăul
  • trăscău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trăscău
  • trăscăului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trascău
  • trascăul
plural
genitiv-dativ singular
  • trascău
  • trascăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăscăusubstantiv neutru

  • 1. regional Rachiu tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pînă în marginile Bucureștilor puteai să cumperi, să bei și să plătești trăscăul cu un leu kilogramul. PAS, L. I 191. DLRLC
    • format_quote Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău. C. PETRESCU, R. DR. 131. DLRLC
    • 1.1. Vin acru, rău la gust. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.