16 definiții pentru basamac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

basamác2 sn [At: ENC. AGR. / Pl: ~ace / E: tc basamak] 1 Stâlp mic și gros întrebuințat la construirea coșarelor. 2 Treptele de la scară. 3 Scara de la casă.

basamac1 sn [At: ȘEZ. III, 65 / Pl: ~ace, (rar) ~uri / E: mg basszam a...] (Pop) 1 Rachiu de calitate inferioară (din spirt de cereale amestecat cu apă) Si: (pop) holercă, pocirlă, poșircă, tărâș. 2 (Fig) Lovitură puternică.

basamác3 sn [At: DA / Pl: ~ace / E: nct] (Mol) 1-2 Căpiță mică (de păring sau) de fân.

BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

BASAMÁC, basamace, s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. – Cf. tc., scr. basamak „grad”.

BASAMÁC s. n.. Rachiu de calitate inferioară, uneori colorat (făcut din spirt de cereale amestecat cu apă); holercă. Guri cu dinți negri se strîmbau spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR, N. II 321. A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45. Uite așa umbla cu paiacele și cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256.

BASAMÁC s. n. Rachiu (colorat) de calitate inferioară; holercă. – Comp. tc., sb. basamak „grad”.

BASAMÁC ~ce n. 1) Rachiu de calitate inferioară, obținut în condiții casnice. 2) la pl. Sorturi ale acestei băuturi. /<turc. basamak

basamac n. rachiu de bucate, ieftin și vătămător. [Probabil din înjurătura ungurească: bassama!].

basamác n., pl. e și urĭ (turc., sîrb. basamak, treaptă, grad, adică „rachiŭ de grad mic”). Rachiŭ prost, spirt cu apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamác (sorturi) s. n., pl. basamáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BASAMÁC s. holercă, (reg.) trăscău.

BASAMAC s. holercă, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

basamac, s. n. sg. 1. rachiu colorat de calitate inferioară. 2. (deț.) deținut influent.

Intrare: basamac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basamac
  • basamacul
  • basamacu‑
plural
  • basamace
  • basamacele
genitiv-dativ singular
  • basamac
  • basamacului
plural
  • basamace
  • basamacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

basamac

  • 1. (numai) singular Rachiu (colorat) de calitate inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: holercă rachiu trăscău 3 exemple
    exemple
    • Guri cu dinți negri se strîmbau spre dînșii, cerînd basamac. CAMILAR, N. II 321.
      surse: DLRLC
    • A turnat la începutul ospățului basamac verde în pahare. PAS, Z. I 45.
      surse: DLRLC
    • Uite așa umbla cu patacele și cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lui bietu Guță Băncuță. CARAGIALE, O. II 256.
      surse: DLRLC
  • 2. Sort de basamac.
    surse: DEX '09

etimologie: