trascău¹ sn [At: ALR SN II h 579/76 / V: (reg) dros~, trăs~ / Pl: ~cauă / E: nct] 1 (Reg; îf trăscău) Fontă. 2 (Mar) Clopot de mărime mijlocie pentru oi.

trascău² sn vz trăscău¹

Trascău (Toroszkó) n. 1. șir de munți, o ramură a Munților Metalici, constând din stânci foarte prăpăstioase; 2. orășel în județul Turda la S.-V., cu mine de fier: 1102 loc.