2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

TRASATOR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

TRASATOR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

trasator, ~oare [At: IOANOVICI, TEHN. 225 / Pl: ~i, ~oare / E: trasa1 + -tor] 1 smf Lucrător care execută trasarea (3) unei piese brute Si: trasor (1). 2 sn Trasor (2).

TRASATOR2, trasatoare, s. n. Trasor1.

TRASATOR, -OARE s.m. și f. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. // s.n. Trasor (1). [< trasa + -tor].

TRASATOR, -OARE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor)

TRASATOR1 ~oare n. v. TRASOR. /a trage + suf. ~tor

Ortografice DOOM

trasator2 (unealtă) s. n., pl. trasatoare

trasator2 (unealtă) s. n., pl. trasatoare

trasator (unealtă) s. n., pl. trasatoare

Sinonime

TRASATOR s. v. trasor.

TRASATOR s. trasor. (~ pentru trasarea liniilor.)

Intrare: trasatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasatoare
  • trasatoarea
plural
  • trasatoare
  • trasatoarele
genitiv-dativ singular
  • trasatoare
  • trasatoarei
plural
  • trasatoare
  • trasatoarelor
vocativ singular
  • trasatoare
  • trasatoareo
plural
  • trasatoarelor
Intrare: trasator (s.n.)
trasator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasator
  • trasatorul
  • trasatoru‑
plural
  • trasatoare
  • trasatoarele
genitiv-dativ singular
  • trasator
  • trasatorului
plural
  • trasatoare
  • trasatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trasator, trasatorisubstantiv masculin
trasatoare, trasatoaresubstantiv feminin

  • 1. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Covaci fusese înainte trasator la Grivița-vagoane. DUMITRIU, N. 194. DLRLC
etimologie:
  • Trasa + -tor. DEX '09 DEX '98 DN

trasator, trasatoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Trasa + -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.