10 definiții pentru trasator (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

trasator, ~oare [At: IOANOVICI, TEHN. 225 / Pl: ~i, ~oare / E: trasa1 + -tor] 1 smf Lucrător care execută trasarea (3) unei piese brute Si: trasor (1). 2 sn Trasor (2).

TRASATÓR2, trasatoare, s. n. Trasor1.

TRASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. // s.n. Trasor (1). [< trasa + -tor].

TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor)

TRASATÓR1 ~oáre n. v. TRASOR. /a trage + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trasatór2 (unealtă) s. n., pl. trasatoáre

trasatór (unealtă) s. n., pl. trasatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRASATOR s. trasor. (~ pentru trasarea liniilor.)

Intrare: trasator (s.n.)
trasator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasator
  • trasatorul
  • trasatoru‑
plural
  • trasatoare
  • trasatoarele
genitiv-dativ singular
  • trasator
  • trasatorului
plural
  • trasatoare
  • trasatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trasator (s.n.)

etimologie:

  • Trasa + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN