11 definiții pentru trapeză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAPÉZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese într-o mănăstire; refectoriu, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza.

trape sf [At: AR (1829), 134/43 / V: (înv) ~ez sn / A și: trap~ / E: slv трапеза, ngr τράπεζα] 1 (Șîs sală de ~) Sală de mese într-o mănăstire, într-un castel Si: refectoriu, sufragerie, (înv) trapezare (1), trapezărie. 2 Masă (de sufragerie). 3 (Îvr) Pristol.

TRAPÉZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese (într-o mănăstire); refector, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza.

TRAPÉZĂ, trapeze, s. f. (Rar) 1. Sală de mese (mai ales într-o mănăstire); sufragerie, refector. Pescarii trăgeau cu năvoadele subt gheață și se aduceau la cuhnia trapezei crapi de cinci și șase kilograme. SADOVEANU, P. M. 209. Vreți să vă aduc să mîncați aici, ori poate veniți să mîncați la trapeză? CAMIL PETRESCU, O. I 394. Rugă dar pe stareț să adune obștea în trapeză. STĂNOIU, C. I. 107. ♦ Adunare la masă. Masa e gata. Sună clopotul de trapeză. HOGAȘ, H. 54. 2. Masă. Aici în pavilion, nașii noștri luau mesele vara, împrejurul unei trapeze rotunde cu nelipsiții și numeroșii lor mosafiri. GALACTION, O. I 329.

TRAPÉZĂ ~e f. Sală de mese într-o mănăstire; tricliniu. /<sl. trapeza

trápeză f., pl. e (ngr. trápeza, masă). Masa comună saŭ sofrageria la mînăstire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trapéză (refectoriu) s. f., g.-d. art. trapézei; pl. trapéze

trapéză (refector) s. f., g.-d. art. trapézei; pl. trapéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAPÉZĂ s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ la o mănăstire.)

TRAPE s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ unei mănăstiri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trapéză (-ze), s. f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez, s. n., din fr. trapèze.Der. trapezare, s. f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s. f. (refectoriu), cu suf. -ie; trapezar(iu), s. m. (persoană care pune masa într-o trapeză).

Intrare: trapeză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trape
  • trapeza
plural
  • trapeze
  • trapezele
genitiv-dativ singular
  • trapeze
  • trapezei
plural
  • trapeze
  • trapezelor
vocativ singular
plural