2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

TROPOT, tropote, s. n. Zgomot de copite sau de picioare (încălțate) care izbesc pământul; tropotit. – Din bg., sb. tropot.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap1] (Rar; d. cai) A merge la trap1 (5).

trapăt sn vz treapăd

troapăt sn vz tropot

tropet sn vz tropot

tropite snp vz tropot

tropot sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) dr~, ~oapăt, ~pet, trupăt, ~pite snp / Pl: ~e / E: bg тропот, srb tropot] 1 Tropăială. 2 Mișcare precipitată care produce tropăiala Si: (pop) tropotit (2), tropotitură (2), (reg) tropăit, tropoteală (2), tropotică. 3 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg; art.) Melodie după care se execută tropotul (3).

trupăt sn vz tropot

TROPOT, tropote, s. n. Zgomot de copite sau de picioare (încălțate) care izbesc pământul; tropotit. – Din bg., scr. tropot.

TRAPA, pers. 3 trapează și trapă, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377.

TRAPĂT s. n. v. tropot.

TROPOT, tropote, s. n. 1. Zgomot de copite sau de picioare încălțate care izbesc pămîntul; mișcare precipitată care produce acest zgomot. Parcă venea și de pe șosea, și de pe cîmp, și din pădure, greu, apăsat, tropot de pași de jur împrejur. DUMITRIU, N. 120. Din goana cailor, cu tropote scurte, șase călăreți se opriră. SADOVEANU, O. VII 46. Deodată un tropot răsună Din stînga, de cai în galop. COȘBUC, P. I 291. Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. ◊ Fig. Valurile-n tropot fără frîu vuiesc la prag, cînd ploile coboară. DEȘLIU, M. 37. 2. Numele unui dans popular. Cînd aburii vinului și ochii crîșmăresei au produs efectul lor, încep horele, tropotele. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: trapăt (MACEDONSKI, O. I 42) s. n.

TRAPA, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.

TROPOT ~e n. Zgomot produs de un om sau de un animal, când tropăie. /<bulg., sb. tropot

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].

trapăt n. mersul în trap.

tropot n. sgomot ce face calul în trapăt: un tropot de copite pe ghiață ropotind AL. (V. trop!].

tropotì v. a merge cu pași mărunți și iuți. [V. tropot].

1) trópot n., pl. e (bg. tropot, slrb. štropot, rus. trópot, id., rudă cu ropot. V. tropot 2). Zgomot de copite saŭ de picĭoare încălțate care izbesc pămîntu. V. trap.

Ortografice DOOM

tropot s. n., pl. tropote

tropot s. n., pl. tropote

tropot s. n., pl. tropote

Sinonime

TROPOT s. v. tropăit.

TROPOT s. tropăială, tropăit, tropăitură, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.)

Arhaisme și regionalisme

trapa, pers. 3 sg. trapă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.

trapăt, trapăte, s.n. (înv.; despre cai) mers la trap; trap.

Intrare: trapa
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trapa
  • trapare
  • trapat
  • trapatu‑
  • trapând
  • trapându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • trapează
(să)
  • trapeze
  • trapa
  • trapă
  • trapase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • trapează
(să)
  • trapeze
  • trapau
  • trapară
  • trapaseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trapa
  • trapare
  • trapat
  • trapatu‑
  • trapând
  • trapându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • trapă
(să)
  • trape
  • trapa
  • trapă
  • trapase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • trapă
(să)
  • trape
  • trapau
  • trapară
  • trapaseră
Intrare: tropot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tropot
  • tropotul
  • tropotu‑
plural
  • tropote
  • tropotele
genitiv-dativ singular
  • tropot
  • tropotului
plural
  • tropote
  • tropotelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trapăt
  • trapătul
plural
  • trapăte
  • trapătele
genitiv-dativ singular
  • trapăt
  • trapătului
plural
  • trapăte
  • trapătelor
vocativ singular —
plural —
trupăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tropite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tropet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
troapăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trapaverb

  • 1. rar (Despre cai) A merge în trap. DLRLC
    • format_quote Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377. DLRLC
etimologie:

tropot, tropotesubstantiv neutru

  • 1. Zgomot de copite sau de picioare (încălțate) care izbesc pământul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă venea și de pe șosea, și de pe cîmp, și din pădure, greu, apăsat, tropot de pași de jur împrejur. DUMITRIU, N. 120. DLRLC
    • format_quote Din goana cailor, cu tropote scurte, șase călăreți se opriră. SADOVEANU, O. VII 46. DLRLC
    • format_quote Deodată un tropot răsună Din stînga, de cai în galop. COȘBUC, P. I 291. DLRLC
    • format_quote Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote figurat Valurile-n tropot fără frîu vuiesc la prag, cînd ploile coboară. DEȘLIU, M. 37. DLRLC
  • 2. Numele unui dans popular. DLRLC
    • format_quote Cînd aburii vinului și ochii crîșmăresei au produs efectul lor, încep horele, tropotele. NEGRUZZI, S. I 315. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.