7 definiții pentru tranzient transient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transient.

TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transient.

tranzient, ~ă a [At: DEX-S / P: ~zi~e~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat transiens, -tis, eg transient] (Liv) 1 Tranzitoriu (1). 2 Care trece (repede) Si: efemer.

TRANZIÉNT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transient, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste].

TRANZIÉNT, -Ă adj. 1. tranzitoriu. 2. care trece (repede); trecător, efemer. (< engl. transient, lat. transiens)

TRANSIÉNT, -Ă adj. v. tranzient.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tranziént (livr.) (-zi-ent) adj. m., pl. tranziénți; f. tranziéntă, pl. tranziénte

tranziént ad. m. (sil. -i-ent), pl. tranziénți; f. sg. tranziéntă, pl. tranziénte

Intrare: tranzient
tranzient adjectiv
  • silabație: tran-zi-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzient
  • tranzientul
  • tranzientu‑
  • tranzientă
  • tranzienta
plural
  • tranzienți
  • tranzienții
  • tranziente
  • tranzientele
genitiv-dativ singular
  • tranzient
  • tranzientului
  • tranziente
  • tranzientei
plural
  • tranzienți
  • tranzienților
  • tranziente
  • tranzientelor
vocativ singular
plural
transient adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transient
  • transientul
  • transientu‑
  • transientă
  • transienta
plural
  • transienți
  • transienții
  • transiente
  • transientele
genitiv-dativ singular
  • transient
  • transientului
  • transiente
  • transientei
plural
  • transienți
  • transienților
  • transiente
  • transientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranzient transient livresc

etimologie: