9 definiții pentru transmuta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRANSMUTA, transmut, vb. I. Tranz. A supune unei transmutații chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter.
transmuta [At: ASACHI, S. L. II, 44 / Pzi: ~mut / E: fr transmuter] 1 vr (Rar) A se muta dintr-un loc într-altul Si: a se strămuta. 2 vt (Fzl; îvr) A transmite (11). 3 vt (Chm) A face o transmutație (2). 4 vt A supune unei transmutații genetice. 5 vt (Pgn) A transforma (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANSMUTA, transmut, vb. I. Tranz. A supune unei transmutații chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
TRANSMUTA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba, a(-și) modifica forma, aspectul; a (se) transforma, a (se) transfigura. ♦ tr. (Chim.) A transforma un element chimic în altul. [< fr. transmuter, lat. transmutare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSMUTA vb. tr. a supune unei transmutații (1). ◊ a transforma, a schimba natura, aspectul. (< fr. transmuter, lat. transmutare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A TRANSMUTA transmut tranz. rar A face să se transmute. /<fr. transmuter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE TRANSMUTA mă transmut intranz. rar A se schimba în rău; a-și altera profund esența (forma, aspectul). /<fr. transmuter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*transmút, a -á v. tr. (lat. transmúto, -mutáre. V. mut). Prefac, transform (natura corpurilor): alchimiștiĭ căutaŭ să transmute alte metale în aur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transmuta vb., ind. prez. 1 sg. transmut, 3 sg. și pl. transmută
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
transmuta, transmutverb
- 1. A supune unei transmutații chimice. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Schimba, transforma. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: schimba transforma
-
etimologie:
- transmuter DEX '09 DEX '98 DN