transmuta [At: ASACHI, S. L. II, 44 / Pzi: ~mut / E: fr transmuter] 1 vr (Rar) A se muta dintr-un loc într-altul Si: a se strămuta. 2 vt (Fzl; îvr) A transmite (11). 3 vt (Chm) A face o transmutație (2). 4 vt A supune unei transmutații genetice. 5 vt (Pgn) A transforma (1).