21 de definiții pentru transmisie / transmisiune transmisiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSMÍSIE s. f. v. transmisiune.

TRANSMÍSIE s.f. 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. 2. V. transmisiune. [Gen. -iei. / < fr. transmission].

TRANSMÍSIE s. f. ansamblu de organe de mașină, mecanisme, dispozitive cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ la altul. (< fr. transmission)

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-.Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

transmisiune sf [At: STAMATI, D. / P: ~si-u~ / V: ~sie / Pl: ~ni / E: fr transmission] 1-2 Transmitere (1-2). 3 (Jur) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta, prin act juridic sau prin efectul legii Si: transmitere (4), (înv) transport (15). 4 (Fiz; Teh) Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor etc. de la un sistem tehnic2 la altul Si: transmitere (5). 5 Emisiune radiofonică. 6 (Tel) Trimitere de semnale de la un post emițător de telegrafie, telefonie sau radiocomunicații, în scopul recepționării lor Si: transmitere (6). 7 (Teh; îf transmisie) Comunicare a unei mișcări de la un organ de mașină la altul Si: transmitere (7). 8 (Teh; îf transmisie) Ansamblul organelor cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul. 9 (Mil; lpl) Ansamblul mijloacelor tehnice utilizate pentru a se asigura legătura între unitățile unei armate. 10 (Mil; îs) Trupe (sau unități) de ~ni Trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin telefon, radio etc. 11 (Fzl) Trecere a efectelor fiziologice ale unei excitații dintr-un punct în altul al unui organism.

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-,Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. (Și în forma transmisie) I. Faptul de a transmite, transmitere. 1. Emisiune radiofonică. 2. (Jur.) Trecerea unui lucru, a unui drept de la o persoană la alta. II. (Tehn.; mai ales în forma transmisie) Ansamblul organelor cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. Se pun în mișcare motoarele, încep să se învîrtească, pe transmisii, curelele, începe duduitul mașinilor. PAS, L. II 57. ◊ Curea de transmisie v. curea. – Variantă: transmísie s. f.

TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)

TRANSMISIÚNE ~i f. 1) Comunicare de la emițător spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoană la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mișcarea (de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission

transmisi(un)e f. 1. acțiunea de a transmite și rezultatul acestei acțiuni; 2. circulațiune sau negociațiune de titluri; 3. comunicațiune de mișcare dela un organ la altul.

*transmisiúne f. (lat. transmissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a transmite. Curea de transmisiune, curea pusă pe doŭă roate ale uneĭ mașinĭ p. ca învîrtiturile (forța) să se transmită la cea cu diametru maĭ mare. – Și -ísie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transmísie (tran-smi-si-e/trans-mi-)/transmisiúne1 (tran-smi-si-u-/trans-mi-) (transmitere, mecanism) s. f., art. transmísia (-si-a)/transmisiúnea, g.-d. art. transmísiei/transmisiúnii; pl. transmísii/transmisiúni, art. transmísiile/transmisiúnile

transmísie s. f., pl. transmísii

!transmisiúne2 (mil., jur.) (tran-smi-si-u-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni

transmisiúne (sil. -si-u-)/transmísie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisiúnea/transmísia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisiúnii/transmísiei; pl. transmisiúni/transmísii

transmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSMISIÚNE s. 1. transmitere. (Curea de ~; ~ radiațiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) emisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) transport. (ă energiei electromagnetice.)

arată toate definițiile

Intrare: transmisie / transmisiune
transmisie substantiv feminin
  • silabație: tran-smi-si-e, trans-mi-si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transmisie
  • transmisia
plural
  • transmisii
  • transmisiile
genitiv-dativ singular
  • transmisii
  • transmisiei
plural
  • transmisii
  • transmisiilor
vocativ singular
plural
transmisiune substantiv feminin
  • silabație: tran-smi-si-u-ne, trans-mi-si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transmisiune
  • transmisiunea
plural
  • transmisiuni
  • transmisiunile
genitiv-dativ singular
  • transmisiuni
  • transmisiunii
plural
  • transmisiuni
  • transmisiunilor
vocativ singular
plural

transmisie / transmisiune transmisiune

  • 1. Faptul de a transmite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: transmitere
    • 1.1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (la) plural Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor.
      surse: DN
      • 1.2.1. Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc.
        surse: DEX '09 DN
    • 1.3. științe juridice Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • comentariu Pentru sensurile (1.2.) și (1.3.) se folosește doar forma transmisiune.
      surse: DOOM 2
  • 2. Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Se pun în mișcare motoarele, încep să se învîrtească, pe transmisii, curelele, începe duduitul mașinilor. PAS, L. II 57.
      surse: DLRLC

etimologie: