opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

TRANZIENT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transient.

TRANZIENT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transient.

TRANZIENȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en-. – Scris și: transiență] – După engl. transience.

tranzient, ~ă a [At: DEX-S / P: ~zi~e~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat transiens, -tis, eg transient] (Liv) 1 Tranzitoriu (1). 2 Care trece (repede) Si: efemer.

tranziență sf [At: DEX / P: ~zi-e~ / S și: (înv) ~nsi~ / E: eg transience] 1 (Liv) Caracterul a ceea ce este trecător Si: efemeritate. 2 (Fiz) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite.

TRANZIENȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.

TRANSIENT, -Ă adj. v. tranzient.

TRANSIENȚĂ s.f. v. tranziență.

TRANZIENT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transient, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste].

TRANZIENȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificînd caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza].

TRANZIENT, -Ă adj. 1. tranzitoriu. 2. care trece (repede); trecător, efemer. (< engl. transient, lat. transiens)

TRANZIENȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience)

Ortografice DOOM

tranzient (livr.) (desp. -zi-ent) adj. m., pl. tranzienți; f. tranzientă, pl. tranziente

tranzient (livr.) (-zi-ent) adj. m., pl. tranzienți; f. tranzientă, pl. tranziente

tranzient ad. m. (sil. -i-ent), pl. tranzienți; f. sg. tranzientă, pl. tranziente

tranziență s. f., pl. tranziențe

Intrare: tranzient
tranzient adjectiv
  • silabație: tran-zi-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzient
  • tranzientul
  • tranzientu‑
  • tranzientă
  • tranzienta
plural
  • tranzienți
  • tranzienții
  • tranziente
  • tranzientele
genitiv-dativ singular
  • tranzient
  • tranzientului
  • tranziente
  • tranzientei
plural
  • tranzienți
  • tranzienților
  • tranziente
  • tranzientelor
vocativ singular — —
plural — —
transient adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transient
  • transientul
  • transientu‑
  • transientă
  • transienta
plural
  • transienți
  • transienții
  • transiente
  • transientele
genitiv-dativ singular
  • transient
  • transientului
  • transiente
  • transientei
plural
  • transienți
  • transienților
  • transiente
  • transientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tranziență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranziență
  • tranziența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tranziențe
  • tranzienței
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transiență
  • transiența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • transiențe
  • transienței
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tranzient, tranzientăadjectiv

livresc
etimologie:

tranziențăsubstantiv feminin

  • 1. livresc Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: efemeritate
  • 2. filozofie Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.