2 intrări
15 definiții
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (4)
Explicative DEX
TRANZIENT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transient.
TRANZIENT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transient.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
TRANZIENȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en-. – Scris și: transiență] – După engl. transience.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tranzient, ~ă a [At: DEX-S / P: ~zi~e~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat transiens, -tis, eg transient] (Liv) 1 Tranzitoriu (1). 2 Care trece (repede) Si: efemer.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tranziență sf [At: DEX / P: ~zi-e~ / S și: (înv) ~nsi~ / E: eg transience] 1 (Liv) Caracterul a ceea ce este trecător Si: efemeritate. 2 (Fiz) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANZIENȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
TRANSIENT, -Ă adj. v. tranzient.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSIENȚĂ s.f. v. tranziență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANZIENT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transient, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANZIENȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificînd caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANZIENT, -Ă adj. 1. tranzitoriu. 2. care trece (repede); trecător, efemer. (< engl. transient, lat. transiens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRANZIENȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
tranzient (livr.) (desp. -zi-ent) adj. m., pl. tranzienți; f. tranzientă, pl. tranziente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tranzient (livr.) (-zi-ent) adj. m., pl. tranzienți; f. tranzientă, pl. tranziente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tranzient ad. m. (sil. -i-ent), pl. tranzienți; f. sg. tranzientă, pl. tranziente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tranziență s. f., pl. tranziențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: tran-zi-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tranzient, tranzientăadjectiv
- 1. Tranzitoriu. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: tranzitoriu
etimologie:
- transiens, -tis DEX '09 DEX '98 DN
- transiens DEX '09 DEX '98 DN
tranziențăsubstantiv feminin
- sinonime: efemeritate
- 2. Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- transience DEX '09 DEX '98 MDN '00