2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSHUMÁNT, -Ă, transhumanți, -te, adj. Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri, în vederea asigurării hranei necesare. – Din fr. transhumant.

TRANSHUMÁNT, -Ă, transhumanți, -te, adj. Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri, în vederea asigurării hranei necesare. – Din fr. transhumant.

TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de animale (îndeosebi de oi) vara la pășunile de la munte și toamna spre cele de la șes. – Din fr. transhumance.

TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance.

TRANSHUMÁNT, -Ă, transhumanți, -te, adj. (Despre populații) Care practică transhumanța; (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul după anotimpuri, în vederea asigurării hranei. Cunoscusem în delta Dunării meșteșugul albinăritului transhumant. SADOVEANU, A. L. 190.

TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrațiune periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. Ocupația de predilecție a majorității romînilor de peste munți a fost păstoritul, pe care l-au practicat sub forma transhumanței. IORDAN, L. R. 16.

TRANSHUMÁNT, -Ă adj. (Despre o populație de păstori) Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri. [< fr. transhumant].

TRANSHUMÁNȚĂ s.f. Trecere periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. [< fr. transhumance, cf. lat. trans – peste, humus – pământ].

TRANSHUMÁNT, -Ă adj. (despre populații) care practică transhumanța. ◊ (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri. ◊ (despre îndeletniciri) cu caracter de transhumanță. (< fr. transhumant)

TRANSHUMÁNȚĂ s. f. deplasare sezonieră a păstorilor și a turmelor (de oi) primăvara, vara de la șes la munte și toamna de la munte la șes. (< fr. transhumance)

TRANSHUMÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre populații de păstori) Care practică transhumanța. 2) (despre animale) Care este mutat vara la munte și iarna la șes. [Sil. trans-hu-] /<fr. transhumant

TRANSHUMÁNȚĂ ~e f. Migrație periodică a păstorilor cu turmele de oi, vara la munte și iarna la șes, în vederea asigurării pășunatului. [G.-D. transhumanței] /<fr. transhumance

transhumant a. ce ține de transhumanța: vieața transhumantă a păstorilor carpatini.

transhumanță f. trecerea ciobanilor cu vitele primăvara, dela câmp la munte, pentru pășunat, iar toamna, dela munte la câmp, spre a scăpa de asprimea iernii (= fr. transhumance): mocani ardeleni, aflători prin Ialomița și Dobrogea, datorează transhumantei prezența lor în aceste locuri.

*transhumánt, -ă adj. (d. transhumez; fr. transhumant, sp. transhumante). Care transhumează.

*transhuméz v. intr. (fr. transhumer, d. sp. trashumar, d. tras, lat. trans, dincolo, și humus, pămînt. V. înhumez). Emigrez temporar cu turmele de la șes la munte și înapoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

transhumánt (trans-hu-) adj. m., pl. transhumánți; f. transhumántă, pl. transhumánte

transhumánță (trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumánței; pl. transhumánțe

transhumánt adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transhumánți; f. sg. transhumántă, pl. transhumánte

transhumánță s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transhumánței; pl. transhumánțe

Intrare: transhumant
transhumant adjectiv
  • silabație: trans-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transhumant
  • transhumantul
  • transhumantu‑
  • transhumantă
  • transhumanta
plural
  • transhumanți
  • transhumanții
  • transhumante
  • transhumantele
genitiv-dativ singular
  • transhumant
  • transhumantului
  • transhumante
  • transhumantei
plural
  • transhumanți
  • transhumanților
  • transhumante
  • transhumantelor
vocativ singular
plural
Intrare: transhumanță
transhumanță substantiv feminin
  • silabație: trans-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transhumanță
  • transhumanța
plural
  • transhumanțe
  • transhumanțele
genitiv-dativ singular
  • transhumanțe
  • transhumanței
plural
  • transhumanțe
  • transhumanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)