TRANSHUMANȚĂ, transhumanțe, s. f. Deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de animale (îndeosebi de oi) vara la pășunile de la munte și toamna spre cele de la șes. – Din fr. transhumance.

transhumant, ~ă a [At: VUIA, PĂST. 46 / Pl: ~nți, ~e / E: fr transhumant] 1 (D. populații) Care practică transhumanța. 2 (D. animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri, în vederea asigurării hranei. 3 (D. îndeletniciri, ocupații etc.) Care are un caracter de transhumanță.

transhumanță sf [At: VUIA, PĂST. 46 / Pl: ~țe / E: fr transhumance] Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării pășunii pentru animale.

TRANSHUMANȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance.

TRANSHUMANT, -Ă, transhumanți, -te, adj. (Despre populații) Care practică transhumanța; (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul după anotimpuri, în vederea asigurării hranei. Cunoscusem în delta Dunării meșteșugul albinăritului transhumant. SADOVEANU, A. L. 190.

TRANSHUMANȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrațiune periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. Ocupația de predilecție a majorității romînilor de peste munți a fost păstoritul, pe care l-au practicat sub forma transhumanței. IORDAN, L. R. 16.

TRANSHUMANT, -Ă adj. (Despre o populație de păstori) Care practică transhumanța. ♦ (Despre animale) Care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri. [< fr. transhumant].

TRANSHUMANȚĂ s.f. Trecere periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. [< fr. transhumance, cf. lat. trans – peste, humus – pămînt].

TRANSHUMANT, -Ă adj. (despre populații) care practică transhumanța. ◊ (despre animale) care este mutat dintr-un loc în altul, după anotimpuri. ◊ (despre îndeletniciri) cu caracter de transhumanță. (< fr. transhumant)

TRANSHUMANȚĂ s. f. deplasare sezonieră a păstorilor și a turmelor (de oi) primăvara, vara de la șes la munte și toamna de la munte la șes. (< fr. transhumance)

TRANSHUMANT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre populații de păstori) Care practică transhumanța. 2) (despre animale) Care este mutat vara la munte și iarna la șes. [Sil. trans-hu-] /<fr. transhumant

TRANSHUMANȚĂ ~e f. Migrație periodică a păstorilor cu turmele de oi, vara la munte și iarna la șes, în vederea asigurării pășunatului. [G.-D. transhumanței] /<fr. transhumance

transhumant a. ce ține de transhumanța: vieața transhumantă a păstorilor carpatini.

transhumanță f. trecerea ciobanilor cu vitele primăvara, dela câmp la munte, pentru pășunat, iar toamna, dela munte la câmp, spre a scăpa de asprimea iernii (= fr. transhumance): mocani ardeleni, aflători prin Ialomița și Dobrogea, datorează transhumantei prezența lor în aceste locuri.

*transhumánt, -ă adj. (d. transhumez; fr. transhumant, sp. transhumante). Care transhumează.

*transhuméz v. intr. (fr. transhumer, d. sp. trashumar, d. tras, lat. trans, dincolo, și humus, pămînt. V. înhumez). Emigrez temporar cu turmele de la șes la munte și înapoĭ.

transhumant (desp. trans-hu-) adj. m., pl. transhumanți; f. transhumantă, pl. transhumante

transhumanță (desp. trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumanței; pl. transhumanțe

transhumant (trans-hu-) adj. m., pl. transhumanți; f. transhumantă, pl. transhumante

transhumanță (trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumanței; pl. transhumanțe

transhumant adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transhumanți; f. sg. transhumantă, pl. transhumante

transhumanță s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transhumanței; pl. transhumanțe

transhumanță