TRANSFUG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește (în mod ilegal) țara în special din motive politice. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.

transfug sm [At: BARCIANU / Pl: ~ugi / E: fr transfuge] 1 Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică. 2 (Pex) Persoană care își părăsește în mod ilegal țara.

TRANSFUG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.

TRANSFUG, transfugi, s. m. Militar care trădează, trecînd în tabăra inamică; p. ext. persoană care-și părăsește partidul, țara etc. pentru a trece de partea adversă.

TRANSFUG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga].

TRANSFUG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga)

transfug s. m. Persoană care-și părăsește ilegal țara, în general din motive politice, considerată ◊ „trădător” de către regimul comunist ◊ „Petru Dumitriu, «transfugul» din 1970.” Lit. 3234/95 p. 2. ◊ „În critica și istoria literară trebuie readuși în structură «transfugii» (M. Călinescu, Nemoianu, M. Popa etc.).” D. 142/95 p. 13 (cf. fr. transfuge; DN, DEX, DN3 – cu definiții specifice epocii comuniste)

TRANSFUG ~gi m. 1) Militar care, în timp de război, dezertează și trece de partea inamicului. 2) Persoană care își părăsește țara în mod ilegal. [Sil. trans-fug] /<fr. transfuge, lat. transfuga

transfug m. 1. soldat care trece la dușman, în timp de răsboiu; 2. fig. cel ce părăsește un partid spre a intra în altul.

*transfúg, -ă s. (lat. tránsfuga, d. trans, dincolo, și fúgere, a fugi; fr. transfuge). Dezertor dintr’un partid într’altu.

transfug (desp. tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfugi

!transfug (tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfugi

transfug s. m. (sil. mf. trans-), pl. transfugi