13 definiții pentru transfug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește (în mod ilegal) țara în special din motive politice. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.

TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.

TRANSFÚG, transfugi, s. m. Militar care trădează, trecînd în tabăra inamică; p. ext. persoană care-și părăsește partidul, țara etc. pentru a trece de partea adversă.

TRANSFÚG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga].

TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga)

transfúg s. m. Persoană care-și părăsește ilegal țara, în general din motive politice, considerată ◊ „trădător” de către regimul comunist ◊ „Petru Dumitriu, «transfugul» din 1970.” Lit. 3234/95 p. 2. ◊ „În critica și istoria literară trebuie readuși în structură «transfugii» (M. Călinescu, Nemoianu, M. Popa etc.).” D. 142/95 p. 13 (cf. fr. transfuge; DN, DEX, DN3 – cu definiții specifice epocii comuniste)

TRANSFÚG ~gi m. 1) Militar care, în timp de război, dezertează și trece de partea inamicului. 2) Persoană care își părăsește țara în mod ilegal. [Sil. trans-fug] /<fr. transfuge, lat. transfuga

transfug m. 1. soldat care trece la dușman, în timp de răsboiu; 2. fig. cel ce părăsește un partid spre a intra în altul.

*transfúg, -ă s. (lat. tránsfuga, d. trans, dincolo, și fúgere, a fugi; fr. transfuge). Dezertor dintr’un partid într’altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transfúg (tran-sfug/trans-fug) s. m., pl. transfúgi

transfúg s. m. (sil. mf. trans-), pl. transfúgi

!transfúgă (tran-sfu-/trans-fu-) s. f., g.-d. art. transfúgei; pl. transfúge

transfúgă s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfúgei; pl. transfúge

Intrare: transfug
  • silabație: trans-
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transfug
  • transfugul
  • transfugu‑
plural
  • transfugi
  • transfugii
genitiv-dativ singular
  • transfug
  • transfugului
plural
  • transfugi
  • transfugilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)