transfug s. m. Persoană care-și părăsește ilegal țara, în general din motive politice, considerată ◊ „trădător” de către regimul comunist ◊ „Petru Dumitriu, «transfugul» din 1970.” Lit. 3234/95 p. 2. ◊ „În critica și istoria literară trebuie readuși în structură «transfugii» (M. Călinescu, Nemoianu, M. Popa etc.).” D. 142/95 p. 13 (cf. fr. transfuge; DN, DEX, DN3 – cu definiții specifice epocii comuniste)