TRANSFORMATOR, -OARE, transformatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transformă, preface, preschimbă. 2. S. n. Aparat, mașină, instalație care servește la modificarea fie a formei, fie a anumitor caracteristici ale energiei primite. – Din fr. transformateur.

transformator, ~oare [At: NICA, L. VAM. 244 / Pl: ~i, ~oare / E: fr transformateur] 1 a Care schimbă aspectul, înfățișarea, forma etc. Si: înnoitor. 2 sn (Șîs ~ electric) Aparat care servește la modificarea fie a formei, fie a anumitor caracteristici ale energiei primite. 3 sn Aparat electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența. 4 sn Aparat fotogrammetrie care transformă unele imagini în altele.

TRANSFORMATOR, -OARE, transformatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transformă, preface, preschimbă. 2. S. n. Aparat, mașină, instalație care servește la transformarea energiei, tensiunii etc. unui sistem fizic (primar) în energia, tensiunea etc. altui sistem fizic (secundar) cu modificarea adecvată a anumitor mărimi de stare. – Din fr. transformateur.

TRANSFORMATOR², -OARE, transformatori, -oare, adj. Care transformă, preface, preschimbă; înnoitor. Călăuzind lupta celor mai largi mase populare, leninismul a devenit o puternică forță transformatoare, o armă pentru făurirea unei vieți noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 289, 1/3.

TRANSFORMATOR¹, transformatoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la transformarea energiei unui sistem fizic (primar) în energia altui sistem fizic (secundar), cu modificarea adecvată a anumitor mărimi de stare. ◊ Transformator electric = aparat electric format din două bobine cu ajutorul cărora se schimbă tensiunea unui curent alternativ, fără a i se schimba frecvența. (Eliptic) Am pus electricienii să desfacă transformatorul în fața mea... transformatorul dădea înapoi numai jumătate din cantitatea de electricitate primită. DEMETRIUS, C. 36. Copiii au la dispoziție motoare veritabile, transformatoare, dinamuri. SAHIA, U.R.S.S. 131.

TRANSFORMATOR, -OARE adj. Care transformă, preface, schimbă; înnoitor. // s.n. 1. Aparat care transferă energia de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ♦ Aparat electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența. 2. Aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. transformateur].

TRANSFORMATOR, -OARE I. adj. care transformă; înnoitor. II. s. n. 1. aparat, instalație, mașină care transferă energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ◊ dispozitiv electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența. 2. aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele. (< fr. transformateur)

TRANSFORMATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care transformă; în stare să transforme. /<fr. transformateur

TRANSFORMATOR² ~oare n. Aparat sau instalație care modifică forma, tipul sau unele proprietăți esențiale ale energiei. ◊ ~ electric aparat care mărește sau micșorează tensiunea unui curent alternativ fără a-i schimba frecvența. /<fr. transformateur

transformator² (desp. tran-sfor-/trans-for-) s. n., pl. transformatoare

transformator¹ (desp. tran-sfor-/trans-for-) adj. m., pl. transformatori; f. sg. și pl. transformatoare

!transformator¹ (tran-sfor-/trans-for-) adj. m., pl. transformatori; f. sg. și pl. transformatoare

!transformator² (tran-sfor-/trans-for-) s. n., pl. transformatoare

transformator s. n. (sil. mf. trans-), pl. transformatoare

transformator adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transformatori; f. sg. și pl. transformatoare

transformator, pl. transformatoare

TRANSFORMATOR adj. v. înnoitor.

TRANSFORMATOR adj. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, (livr.) novator. (O mișcare ~.)