TRANSFER, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert.

transfer sn [At: ARHIVA II, 383 / V: (înv) ~t / Pl: ~uri / E: fr transfert] 1 Mutare a unei persoane dintr-un loc în altul Si: strămutare, transferare (1), (liv) translocare, translocație (1). 2 Mutare a unui angajat dintr-o unitate de muncă în alta cu acordul sau la cererea salariatului Si: transferare (2). 3 (Ccr) Act care certifică transferul (2) dintr-un loc de muncă în altul sau dintr-o unitate de învățământ în alta. 4 Transmitere a unor drepturi, proprietăți, obligații etc. unei persoane Si: transferare (3). 5 (Fiz) Transmitere de energie de la un sistem la altul. 6 (Psh) Mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 7 (Chm) Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substanță chimică la alta. 8 Virare a unei sume de bani Si: transferare (4), virament.

TRANSFER, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert.

TRANSFER, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera; mutare dintr-un loc într-altul, transferare. Să vedem numai dacă iese cu preaviz sau cu transfer. V. ROM. ianuarie 1954, 123. ♦ (Jur.) Transmitere a unor drepturi sau obligații cu respectarea anumitor formalități.

TRANSFER s.n. 1. Transferare. ♦ Transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligații de la o persoană la alta, respectînd anumite formalități. 2. (Psih.) Mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 3. (Tehn.) Trecere a energiei de la un generator la un receptor. ♦ Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substanță chimică la alta. [Pl. -ruri, -re. / < fr. transfert].

TRANSFER s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucător profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligații de la o persoană la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale și oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parâme și macarale asemănătoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament în altul, fără distrugerea înregistrării originale. (< fr. transfert)

TRANSFER ~uri n. v. A TRANSFERA și A SE TRANSFERA. ◊ ~ de drepturi transmisiune de drepturi. [Sil. trans-fer] /<fr. transfert

1) *transfér n., pl. urĭ (fr. transfert). Jur. Com. Acțiunea de a transfera (de a transporta, a muta) un drept, o posesiune de la unu la altu. – Maĭ bine translațiune.

transfert sn vz transfer

transfer (mutare) s. n., pl. transferuri

!transfer s. n., pl. transferuri

transfer s. n. (sil. mf. trans-), pl. transferuri

TRANSFER s. 1. v. mutare. 2. v. transmisiune. 3. v. schimb.

TRANSFER s. 1. mutare, mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 2. (JUR.) transmisiune, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) schimb. (~ de energie.)

MANHATTAN TRANSFER, grup vocal american, constituit în 1969, la New York, avându-i în componență pe Tim Hauser, Laurel Masse (înlocuit de Cheryl Bentyne), Alan Paul și Janis Siegel. Repertoriu instrumental de jazz în versiunea vocală și gospel. Tehnică remarcabilă. Discografie selectivă: „Bodies and Soul”, „The offbeat of Avenues”, „The Best Of” etc.