TRANSFER, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert.

transfer sn [At: ARHIVA II, 383 / V: (înv) ~t / Pl: ~uri / E: fr transfert] 1 Mutare a unei persoane dintr-un loc în altul Si: strămutare, transferare (1), (liv) translocare, translocație (1). 2 Mutare a unui angajat dintr-o unitate de muncă în alta cu acordul sau la cererea salariatului Si: transferare (2). 3 (Ccr) Act care certifică transferul (2) dintr-un loc de muncă în altul sau dintr-o unitate de învățământ în alta. 4 Transmitere a unor drepturi, proprietăți, obligații etc. unei persoane Si: transferare (3). 5 (Fiz) Transmitere de energie de la un sistem la altul. 6 (Psh) Mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 7 (Chm) Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substanță chimică la alta. 8 Virare a unei sume de bani Si: transferare (4), virament.

TRANSFER, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert.

TRANSFER, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera; mutare dintr-un loc într-altul, transferare. Să vedem numai dacă iese cu preaviz sau cu transfer. V. ROM. ianuarie 1954, 123. ♦ (Jur.) Transmitere a unor drepturi sau obligații cu respectarea anumitor formalități.

TRANSFER s.n. 1. Transferare. ♦ Transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligații de la o persoană la alta, respectînd anumite formalități. 2. (Psih.) Mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 3. (Tehn.) Trecere a energiei de la un generator la un receptor. ♦ Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substanță chimică la alta. [Pl. -ruri, -re. / < fr. transfert].

TRANSFER s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucător profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligații de la o persoană la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale și oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parâme și macarale asemănătoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament în altul, fără distrugerea înregistrării originale. (< fr. transfert)

TRANSFER ~uri n. v. A TRANSFERA și A SE TRANSFERA. ◊ ~ de drepturi transmisiune de drepturi. [Sil. trans-fer] /<fr. transfert

2) *transfér, a -á v. tr. (fr. transférer, d. lat. transferre, translatum, a duce dincolo. V. con-fer, pre-fer). Permut: a transfera un funcționar. Transmit o posesiune (rentă, acțiunĭ ș. a.).

1) *transfér n., pl. urĭ (fr. transfert). Jur. Com. Acțiunea de a transfera (de a transporta, a muta) un drept, o posesiune de la unu la altu. – Maĭ bine translațiune.

TRANSFERA, transfer, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. + Tranz. A transmite un drept. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere, o transmitere de energie, de căldură etc. de la un sistem fizic sau tehnic la altul. – Din fr. transférer.

transfera [At: COSTINESCU / Pzi: ~fer / E: fr transférer] 1 vt (C. i. o persoană) A muta dintr-un loc în altul Si: (îvr) a traduce (10), (liv) a transloca. 2-3 vtr A (se) muta cu serviciul de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului) Si: a permuta, (îvr) a perivodi. 4 vt A transmite (un drept, o proprietate, o obligație etc.) unei persoane. 5 vt (Fiz) A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem fizic sau tehnic la altul. 6-7 vtr A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. 8 vt A vira o sumă de bani.

transfert sn vz transfer

TRANSFERA, transfer, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. ♦ Tranz. A transmite (un act, un drept etc.) de la cineva la altcineva. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem la altul. – Din fr. transférer.

TRANSFERA, transfer, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o persoană) A muta dintr-o localitate în alta sau de la o instituție la alta, a face să-și schimbe locul de muncă. Doream să fiu transferat undeva lîngă Tulcea. SADOVEANU, P. M. 106. ◊ Refl. M-am transferat la altă unitate. ♦ (Cu privire la acte, obiecte, drepturi etc.) A transmite de la cineva la altcineva. 2. A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem la altul.

TRANSFERA vb. I. tr., refl. A (se) muta dintr-o localitate în alta sau de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă. ♦ tr. A transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.). [P.i. transfer, 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. transférer, cf. lat. transferre].

TRANSFERA vb. I. tr., refl. a (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă. II. tr. a transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.). ◊ (cont.) a face să treacă o sumă dintr-un cont în altul, prin virament. (< fr. transférer)

A TRANSFERA transfer tranz. 1) A face să se transfere. 2) (sume de bani, drepturi) A face să treacă de la o persoană sau de la o instituție la alta. 3) (energii) A face să treacă de la un generator la un receptor. [Sil. trans-fe-] /<fr. transférer

A SE TRANSFERA mă transfer intranz. A trece de la un loc de lucru la altul; a se muta. /<fr. transférer

transferà v. 1. a face să treacă dintr’un loc într’altul; 2. fig. a ceda altuia: a transfera un drept cuiva.

transfer (mutare) s. n., pl. transferuri

!transfer s. n., pl. transferuri

transfer s. n. (sil. mf. trans-), pl. transferuri

transfera (a ~) (a muta) vb., ind. prez. 1 sg. transfer, 3 transferă; conj. prez. 1 sg. să transfer, 3 să transfere

!transfera (a ~) vb., ind. prez. 3 transferă

transfera vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfer, 3 sg. și pl. transferă

TRANSFER s. 1. v. mutare. 2. v. transmisiune. 3. v. schimb.

TRANSFER s. 1. mutare, mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 2. (JUR.) transmisiune, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) schimb. (~ de energie.)

TRANSFERA vb. 1. v. muta. 2. v. transmite.

TRANSFERA vb. 1. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) strămuta, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiești.) 2. (JUR.) a transmite. (A ~ cuiva un drept.)

MANHATTAN TRANSFER, grup vocal american, constituit în 1969, la New York, avându-i în componență pe Tim Hauser, Laurel Masse (înlocuit de Cheryl Bentyne), Alan Paul și Janis Siegel. Repertoriu instrumental de jazz în versiunea vocală și gospel. Tehnică remarcabilă. Discografie selectivă: „Bodies and Soul”, „The offbeat of Avenues”, „The Best Of” etc.