6 definiții pentru transcende


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.

TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.

transcende vt [At: VOICULESCU, POEZII, II, 300 / Pzi: ~end / E: fr transcender, lat transcendere] 1 (Liv) A trece dincolo de... 2 (Liv) A se ridica deasupra a ceva. 3 (Fiz) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile.

TRANSCÉNDE vb. III. tr. 1. (Liv.) A trece dincolo (de un anumit punct, de ceva etc.), a trece peste, a păși peste, dincolo. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. [< lat. transcendere, cf. it. transcedere].

TRANSCÉNDE vb. tr. 1. a depăși un anumit nivel, stadiu, a trece dincolo de... 2. (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. (< fr. transcender, lat. transcendere)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*transcénde (a ~) (livr.) (trans-cen-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transcénd

transcénde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transcénd, imperf. 3 sg. transcendeá; conj. prez. 3 sg. și pl. transcénde[1]

  1. Forme de conjunctiv probabil incorecte; nu este evident care sunt formele corecte. — cata
Intrare: transcende
  • silabație: trans-cen-de info
verb (V662.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transcende
  • transcendere
  • transcendând
  • transcendându‑
singular plural
  • transcende
  • transcendeți
  • transcendeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transcend
(să)
  • transcend
  • transcendeam
a II-a (tu)
  • transcenzi
(să)
  • transcenzi
  • transcendeai
a III-a (el, ea)
  • transcende
(să)
  • transcendă
  • transcendea
plural I (noi)
  • transcendem
(să)
  • transcendem
  • transcendeam
a II-a (voi)
  • transcendeți
(să)
  • transcendeți
  • transcendeați
a III-a (ei, ele)
  • transcend
(să)
  • transcendă
  • transcendeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transcende

  • 1. livresc A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. filosofie A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: