2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. – V. tranșa.

TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. – V. tranșa.

tranșare sf [At: DL / Pl: ări / E: tranșa] 1 Rezolvare rapidă și definitivă a unei dificultăți, a unei probleme, a unui conflict. 2 Împărțire în bucăți. 3 (Spc) Separare, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., a cărnii unui animal tăiat pentru consum. 4 (Spc) Tăiere în lame, în plăci (a marmurei etc.).

TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei.

TRANȘÁRE s.f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. [< tranșa].

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

tranșa vt [At: LM / Pzi: ez / E: fr trancher, ger transchieren] 1 A rezolva repede și definitiv o dificultate, o problemă, un conflict. 2 A împărți în bucăți. 3 (Spc) A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. 4 (Spc) A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. A rezolva definitiv (o chestiune, o dificultate, un conflict). Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.

TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].

TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

A TRANȘÁ ~éz tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher

*tranșéz v. tr. (fr. trancher, a tăĭa, a reteza). Rezolv (decid) dintr’o dată: a tranșa o chestiune, o dificultate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tranșáre s. f., g.-d. art. tranșắrii

tranșáre s. f., g.-d. art. tranșării

tranșá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșeáză, 1 pl. tranșắm

tranșá vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând

tranșa (ind. prez. 3 sg. și pl. tranșează, 1 pl. tranșăm, ger. tranșînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANȘÁRE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)

TRANȘARE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)

TRANȘÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

arată toate definițiile

Intrare: tranșare
tranșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranșare
  • tranșarea
plural
  • tranșări
  • tranșările
genitiv-dativ singular
  • tranșări
  • tranșării
plural
  • tranșări
  • tranșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tranșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tranșa
  • tranșare
  • tranșat
  • tranșatu‑
  • tranșând
  • tranșându‑
singular plural
  • tranșea
  • tranșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tranșez
(să)
  • tranșez
  • tranșam
  • tranșai
  • tranșasem
a II-a (tu)
  • tranșezi
(să)
  • tranșezi
  • tranșai
  • tranșași
  • tranșaseși
a III-a (el, ea)
  • tranșea
(să)
  • tranșeze
  • tranșa
  • tranșă
  • tranșase
plural I (noi)
  • tranșăm
(să)
  • tranșăm
  • tranșam
  • tranșarăm
  • tranșaserăm
  • tranșasem
a II-a (voi)
  • tranșați
(să)
  • tranșați
  • tranșați
  • tranșarăți
  • tranșaserăți
  • tranșaseți
a III-a (ei, ele)
  • tranșea
(să)
  • tranșeze
  • tranșau
  • tranșa
  • tranșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranșare

  • 1. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rezolvare

etimologie:

  • vezi tranșa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tranșa

  • 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rezolva attach_file un exemplu
    exemple
    • Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. A tăia în lame, în plăci (marmură etc.).
      surse: DN

etimologie: