16 definiții pentru tramă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat,[1] folosit în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

  1. Mai degrabă afinat. — gall

tra2 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~me / E: fr trame] 1 Plan ascuns Si: intrigă, uneltire. 2 Intrigă a unei opere literare Si: fabulație. 3 Fundal (2). 4 Schelet.

tra1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: ml trama] (Tex; Ban; Trs) 1 Bătătură1 (12). 2 Urzeală. 3 Fuior (din care se face urzeala sau bătătura). 4 Câlți (1).

TRAMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

TRAMĂ, trame, s. f. (Franțuzism rar) Fir întrebuințat în urzeala sau în bătătura unei țesături. ♦ Fig. Plan ascuns, intrigă, complot. Monstru cumplit, cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e pierdută. ALECSANDRI, P. III 106.

TRA s.f. 1. Fir de mătase, obținut prin răsucirea a cel puțin două fire care nu au mai fost răsucite și întrebuințat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].

TRA s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puțin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanța dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)

TRAMĂ ~e f. livr. 1) Fir de mătase obținut prin răsucirea mai multor fire și întrebuințat ca bătătură. 2) Subiectul unei lucrări artistice (piesă de teatru, film, operă etc.). 3) fig. Acțiune dușmănoasă, pusă la cale în taină; uneltire; intrigă. /<fr. trame

TRAMĂ s.f. (Ban.) Bătătură Tramĕ. AC, 375. Etimologie: lat. trama.

tramă f. 1. bătătura pânzei; 2. fig. complot: în trame sângeroase gândirea-i e pierdută AL. [Lat. TRAMA (v. destrămà)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tra s. f., g.-d. art. tramei; pl. trame

tra s. f., g.-d. art. tramei; pl. trame

tra s. f., g.-d. art. tramei; pl. trame

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRA s. v. acțiune, afabulație, fabulație, intrigă, mașinație, subiect, uneltire.

tra s. v. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tra s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlți.

Intrare: tramă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tra
  • trama
plural
  • trame
  • tramele
genitiv-dativ singular
  • trame
  • tramei
plural
  • trame
  • tramelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tra, tramesubstantiv feminin

  • 1. Fir de mătase, relativ gros și afinat, folosit în urzeala sau în bătătura unor țesături. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. MDN '00
  • 3. construcții Distanța dintre grinzi. MDN '00
  • 4. biologie Ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.