12 definiții pentru tramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, folosit în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

TRÁMĂ, trame, s. f. (Franțuzism rar) Fir întrebuințat în urzeala sau în bătătura unei țesături. ♦ Fig. Plan ascuns, intrigă, complot. Monstru cumplit, cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e pierdută. ALECSANDRI, P. III 106.

TRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obținut prin răsucirea a cel puțin două fire care nu au mai fost răsucite și întrebuințat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].

TRÁMĂ s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puțin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanța dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)

TRÁMĂ ~e f. livr. 1) Fir de mătase obținut prin răsucirea mai multor fire și întrebuințat ca bătătură. 2) Subiectul unei lucrări artistice (piesă de teatru, film, operă etc.). 3) fig. Acțiune dușmănoasă, pusă la cale în taină; uneltire; intrigă. /<fr. trame

tramă f. 1. bătătura pânzei; 2. fig. complot: în trame sângeroase gândirea-i e pierdută AL. [Lat. TRAMA (v. destrămà)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme

trámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÁMĂ s. v. acțiune, afabulație, fabulație, intrigă, mașinație, subiect, uneltire.

tra s. v. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlți.

Intrare: tramă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tra
  • trama
plural
  • trame
  • tramele
genitiv-dativ singular
  • trame
  • tramei
plural
  • trame
  • tramelor
vocativ singular
plural