7 definiții pentru trăsnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură.

TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură.

trăsnitu2 sf vz trosnitură

trăsnitu1 sf [At: POLIZU / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~ri / E: trăsni1 + -tură] 1 (Înv) Trăsneală (1). 2 (Reg; ccr) Trăsnet (1). 3 (Reg) Loc unde a ars o pădure (de trăsnet (1)).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăsnitúră s. f., g.-d. art. trăsnitúrii; pl. trăsnitúri

trăsnitúră s. f., g.-d. art. trăsnitúrii; pl. trăsnitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂSNITÚRĂ s. 1. v. trăsnet. 2. v. bubuire.

TRĂSNITU s. 1. (MET.) trăsnet, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Ploaie cu ~i.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: trăsnitură
trăsnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnitu
  • trăsnitura
plural
  • trăsnituri
  • trăsniturile
genitiv-dativ singular
  • trăsnituri
  • trăsniturii
plural
  • trăsnituri
  • trăsniturilor
vocativ singular
plural