8 definiții pentru trăsnitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură.

TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură.

trăsnitu1 sf [At: POLIZU / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~ri / E: trăsni1 + -tură] 1 (Înv) Trăsneală (1). 2 (Reg; ccr) Trăsnet (1). 3 (Reg) Loc unde a ars o pădure (de trăsnet (1)).

trăsnitu2 sf vz trosnitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăsnitu (înv., reg.) s. f., g.-d. art. trăsniturii; pl. trăsnituri

trăsnitu s. f., g.-d. art. trăsniturii; pl. trăsnituri

trăsnitúră s. f., g.-d. art. trăsnitúrii; pl. trăsnitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRĂSNITÚRĂ s. 1. v. trăsnet. 2. v. bubuire.

TRĂSNITU s. 1. (MET.) trăsnet, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Ploaie cu ~i.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: trăsnitură
trăsnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsnitu
  • trăsnitura
plural
  • trăsnituri
  • trăsniturile
genitiv-dativ singular
  • trăsnituri
  • trăsniturii
plural
  • trăsnituri
  • trăsniturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăsnitu, trăsniturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Trăsni + sufix -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.