2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total.

TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total.

total, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e a, ~uri sn / E: fr total] 1 a Care cuprinde totul2 (1) Si: complet, integral, întreg. 2 av În întregime. 3 a (Cu valoare de superlativ) Cât se poate de mare. 4 a Desăvârșit (3). 5 a Absolut (1). 6 a (D. actori) Care întrunește mai multe calități necesare unui spectacol teatral modern. 7 sn Întreg rezultat din însumarea părților Si: (înv) totime (2). 8 sn (Spc) Sumă rezultată dintr-o adunare. 9 av (Îlav) În ~ Una peste alta. 10 av (Îal) Pe de-a-ntregul.

TOTÁL1, totaluri, s. n. Suma rezultată dintr-o adunare. În carnetul său își notă totalul suprafețelor întoarse, pe oameni și tractoare, totalul combustibilului consumat. MIHALE, O. 191. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. Căldurile au ținut numai cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile. CARAGIALE, O. VII 443. ♦ Întregul rezultat din ansamblul părților.

TOTÁL2, -Ă, totali, -e, adj. 1. Care cuprinde, care însumează tot; întreg, complet. Aria totală se obține adunînd aria bazei... la aria laterală. GEOMETRIA S. 75. 2. General. Pe fondul albastru al munților din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA, C. O. 280. 3. Fig. Cît se poate de mare; deplin, desăvîrșit, absolut. Față de slugile și de treburile curții arătau o totală nepăsare. C. PETRESCU, R. DR. 116.

TOTÁL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvârșit. // s.n. 1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis].

TOTÁL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total)

TOTÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu parțial) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; deplin; întreg; complet. Distrugere ~ă. 2) fig. Care este deosebit de mare; deplin; desăvârșit; complet. Indiferență ~ă. /<fr. total

TOTÁL1 ~uri n. 1) Rezultat al unei adunări; sumă. ◊ În ~ adunând toate la un loc; de tot; în ansamblu. 2) Ansamblu pe care îl constituie mai multe părți împreună. /<fr. total

total a. care coprinde tot, pe deplin: ruină totală.║ n. totul ce rezultă din reunirea părților: totalul unei adițiuni.

*totál, -ă adj. (mlat. totalis, fr. total). În întregime, peste tot: desfacere totală a mărfurilor. Adv. total ruinat. S. n., pl. e și urĭ. Sumă, rezultatu uneĭ adunărĭ: totalu uneĭ adunărĭ (adițiunĭ). În total, la un loc, peste tot: eraŭ în total o sută.

fíltru totál sint. s. (circ.) Control multilateral al situației circulației efectuat de către organele de resort ◊ «Filtru total». O vastă operațiune de «filtrare» a fost lansată sâmbătă și duminică de poliția italiană în regiunile Torino și Val d’Aosta în scopul prevenirii unor delicte [...]” R.l. 2 VII 74 p. 6. ◊ „Ni se mai spune că filtrele totale vor continua să funcționeze cu aceeași exigență.” I.B. 25 IV 75 p. 4. ◊ „Un filtru total organizat recent de Serviciul de circulație al Inspectoratului județean de miliție Olt a scos în evidență faptul că încă sunt destule autovehicule cu defecțiuni tehnice, care continuă să circule pe drumurile publice.” R.l. 19 XI 75 p. 2 (din filtru + total; cf. engl. total filter; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

totál1 adj. m., pl. totáli; f. totálă, pl. totále

totál2 s. n., pl. totáluri

totál s. n., pl. totáluri

totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálă, pl. totále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.) 12. adj. v. neprecupețit. 13. adv. v. totalmente.

TOTAL adj., adv., s. 1. adj. complet, exhaustiv, integral, întreg. (Studii ~; excerptare ~ a unui material.) 2. adj. complet, deplin, integral, întreg, tot. (Care este suma ~ de plată?) 3. adv. absolut, complet, completamente, integral, (înv. și pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 4. adj. absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, profund. (O liniște ~; întuneric ~.) 5. adj. complet, desăvîrșit, infinit, nemărginit, (fig.) orb. (Încredere ~ în cineva.) 6. adj. complet, deplin, integral, întreg, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.) 7. s. (MAT.) sumă. (~ unei adunări.) 8. s. cifră, număr, sumă. (~ spectatorilor.) 9. s. totalitate. (~ vitelor vîndute.) 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.) 12. adj. integral, necondiționat, neprecupețit. (Sprijin ~.) 13. adv. totalmente. (Sînt ~ de partea ta.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOTÁL, -Ă adj. (cf. fr. total, lat. totalis): în sintagmele disimilație totală și interogativă totală (v.).

spectacol total v. sincretism.

arată toate definițiile

Intrare: total (adj.)
total (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • total
  • totalul
  • totalu‑
  • tota
  • totala
plural
  • totali
  • totalii
  • totale
  • totalele
genitiv-dativ singular
  • total
  • totalului
  • totale
  • totalei
plural
  • totali
  • totalilor
  • totale
  • totalelor
vocativ singular
plural
Intrare: total (s.n.; -uri)
total (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • total
  • totalul
  • totalu‑
plural
  • totaluri
  • totalurile
genitiv-dativ singular
  • total
  • totalului
plural
  • totaluri
  • totalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)