torpilor [At: BARCIANU / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: fr torpilleur] (Mil) 1 sn Navă de război ușoară și rapidă, echipată cu instalații de lansat torpile (2). 2 sm Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor (2). 3 a (îs) Vedetă ~oare Navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor (2), cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian.

TORPILOR, torpiloare, s. n. Navă de război, ușoară și rapidă, înzestrată în mod special pentru atacul cu torpile. Un torpilor, negru ca un bivol, gonit din urmă, trecu vijelios. BART, E. 121.

TORPILOR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

TORPILOR, -OARE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalații lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalații de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur)

TORPILOR ~oare n. Navă maritimă militară, ușoară și rapidă, înzestrată cu torpile. /<fr. torpilleur

torpilor n. luntre de aruncat sau de așezat torpile.

*torpilór n., pl. oare (fr. torpilleur). Mar. Bastiment mic și răpede care aruncă torpile. V. vedetă.

torpilor s. n., pl. torpiloare

torpilor s. n., pl. torpiloare

torpilor s. n., pl. torpiloare

torpilor, -loare.