11 definiții pentru torpilor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război ușoară și rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur.

TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război ușoară și rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur.

torpilor [At: BARCIANU / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: fr torpilleur] (Mil) 1 sn Navă de război ușoară și rapidă, echipată cu instalații de lansat torpile (2). 2 sm Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor (2). 3 a (îs) Vedetă ~oare Navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor (2), cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian.

TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război, ușoară și rapidă, înzestrată în mod special pentru atacul cu torpile. Un torpilor, negru ca un bivol, gonit din urmă, trecu vijelios. BART, E. 121.

TORPILÓR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

TORPILÓR, -OÁRE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalații lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalații de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur)

TORPILÓR ~oáre n. Navă maritimă militară, ușoară și rapidă, înzestrată cu torpile. /<fr. torpilleur

torpilor n. luntre de aruncat sau de așezat torpile.

*torpilór n., pl. oare (fr. torpilleur). Mar. Bastiment mic și răpede care aruncă torpile. V. vedetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: torpilor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torpilor
  • torpilorul
  • torpiloru‑
plural
  • torpiloare
  • torpiloarele
genitiv-dativ singular
  • torpilor
  • torpilorului
plural
  • torpiloare
  • torpiloarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torpilor

  • 1. Navă de război ușoară și rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Un torpilor, negru ca un bivol, gonit din urmă, trecu vijelios. BART, E. 121.
      surse: DLRLC

etimologie: