torpilor [At: BARCIANU / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: fr torpilleur] (Mil) 1 sn Navă de război ușoară și rapidă, echipată cu instalații de lansat torpile (2). 2 sm Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor (2). 3 a (îs) Vedetă ~oare Navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor (2), cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian.

TORPILOR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

TORPILOR, -OARE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalații lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalații de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur)