2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORPILARE, torpilări, s. f. Acțiunea de a torpila.V. torpila.

TORPILARE, torpilări, s. f. Acțiunea de a torpila.V. torpila.

torpilare sf [At: DL / Pl: ~lări / E: torpila] 1 Atacare a unei nave cu torpile (2) Si: (rar) torpedare (1). 2 (Rar) Scufundare a unei nave în urma torpilării (1) Si: (rar) torpedare (2). 3 (Fig) Subminare a unui plan, a unei acțiuni etc. Si: torpedare (3). 4 (Teh) Producere a exploziei comandate de la suprafață în interiorul găurii de sondă cu ajutorul unei torpile (3).

TORPILARE, torpilări, s. f. Acțiunea de a torpila.

TORPILARE s.f. Acțiunea de a torpila și rezultatul ei; (fig.) distrugere, nimicire, scufundare. [< torpila].

TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

torpila vt [At: CADE / Pzi: ~lez / E: fr torpiller] 1 A ataca o navă dușmană cu torpile (2). 2 A scufunda o navă dușmană cu ajutorul torpilelor (2). 3 (Fig) A face să eșueze (un plan, o acțiune etc.) Si: a submina. 4 (Teh) A efectua operația de producere a exploziei comandate de la suprafață în interiorul găurii de sondă cu ajutorul unei torpile (3).

TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la nave) A ataca cu torpile, a scufunda cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Cu privire la acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze, a submina. Dacă cineva de acolo... avea interes să ne torpileze experiența, ce, era prost să-și lase cartea de vizită? BARANGA, I. 207.

TORPILA vb. I. tr. A ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundînd-o. ♦ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].

TORPILA vb. tr. 1. a ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ◊ (fig.) a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandată de la suprafață în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)

A TORPILA ~ez tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acțiuni, activități, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller

*torpiléz v. tr. (d. torpilă; fr. torpiller). Mar. Sparg cu torpila.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

torpilare s. f., g.-d. art. torpilării; pl. torpilări

torpilare s. f., g.-d. art. torpilării; pl. torpilări

torpilare s. f., g.-d. art. torpilării; pl. torpilări

torpila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. torpilez, 3 torpilea; conj. prez. 1 sg. să torpilez, 3 să torpileze

torpila (a ~) vb., ind. prez. 3 torpilea

torpila vb., ind. prez. 1 sg. torpilez, 3 sg. și pl. torpilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

torpila, torpilez v. t. a face să eșueze, a submina un plan / o acțiune etc.

Intrare: torpilare
torpilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torpilare
  • torpilarea
plural
  • torpilări
  • torpilările
genitiv-dativ singular
  • torpilări
  • torpilării
plural
  • torpilări
  • torpilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: torpila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • torpila
  • torpilare
  • torpilat
  • torpilatu‑
  • torpilând
  • torpilându‑
singular plural
  • torpilea
  • torpilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torpilez
(să)
  • torpilez
  • torpilam
  • torpilai
  • torpilasem
a II-a (tu)
  • torpilezi
(să)
  • torpilezi
  • torpilai
  • torpilași
  • torpilaseși
a III-a (el, ea)
  • torpilea
(să)
  • torpileze
  • torpila
  • torpilă
  • torpilase
plural I (noi)
  • torpilăm
(să)
  • torpilăm
  • torpilam
  • torpilarăm
  • torpilaserăm
  • torpilasem
a II-a (voi)
  • torpilați
(să)
  • torpilați
  • torpilați
  • torpilarăți
  • torpilaserăți
  • torpilaseți
a III-a (ei, ele)
  • torpilea
(să)
  • torpileze
  • torpilau
  • torpila
  • torpilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torpilare, torpilărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi torpila DEX '09 DEX '98 DN

torpila, torpilezverb

  • 1. A ataca o navă cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. figurat familiar A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: submina
      • format_quote Dacă cineva de acolo... avea interes să ne torpileze experiența, ce, era prost să-și lase cartea de vizită? BARANGA, I. 207. DLRLC
  • 2. A efectua o explozie comandată de la suprafață în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.