9 definiții pentru toroid toroidă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid.

TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid.

toroid sn [At: LTR / V: (înv) sf / Pl: ~de / E: fr toroïde] (Gmt) 1 Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu intersectează curba. 2 (Pex) Corp solid mărginit de un toroid (1).

TOROÍD s.n. v. toroidă.

TOROÍD s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ◊ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor1 (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid)

TOROÍDĂ s.f. (Mat.) Suprafață rezultată prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care nu taie curba. ♦ Curbă paralelă asociată unei elipse. ♦ Tor1 (1) [în DN]. [Pron. -ro-i-, var. toroid s.n. / < fr. toroïde].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toroíd s. n., pl. toroíde

toroíd s. n., pl. toroíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TORO- „curbă, mulură”. ◊ L. torus „coardă, încolăcire” > fr. toro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. toro-.~id (v. -id), s. n., 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu o intersectează. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1).

Intrare: toroid
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toroid
  • toroidul
  • toroidu‑
plural
  • toroide
  • toroidele
genitiv-dativ singular
  • toroid
  • toroidului
plural
  • toroide
  • toroidelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toroi
  • toroida
plural
  • toroide
  • toroidele
genitiv-dativ singular
  • toroide
  • toroidei
plural
  • toroide
  • toroidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toroid toroidă matematică

  • 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Curbă paralelă asociată unei elipse.
      surse: DN
  • 2. Corp solid mărginit de un toroid; tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tor (geom., arhit.)

etimologie: