6 definiții pentru toroid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid.

TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid.

TOROÍD s.n. v. toroidă.

TOROÍD s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ◊ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor1 (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toroíd s. n., pl. toroíde

toroíd s. n., pl. toroíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TORO- „curbă, mulură”. ◊ L. torus „coardă, încolăcire” > fr. toro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. toro-.~id (v. -id), s. n., 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu o intersectează. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1).

Intrare: toroid
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toroid
  • toroidul
  • toroidu‑
plural
  • toroide
  • toroidele
genitiv-dativ singular
  • toroid
  • toroidului
plural
  • toroide
  • toroidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)