tor² sn [At: NAUM, IST. ART. 99 / Pl: ~uri / E: fr tore] 1 Mulură rotundă cu profil convex la baza sau la capitelul unei coloane. 2 Corp geometric obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului Si: toroidă (2).

TOR³ s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex la baza unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul lui, dar care nu trece prin centrul cercului.

TOR¹ s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă].

TOR¹ s. n. 1. toroid (2). 2. mulură convexă cu profil semicircular, la baza sau la capitelul unei coloane, la ancadramente. (< fr. tore)

TOR ~uri n. 1) Corp geometric obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe de pe planul cercului, dar care nu trece prin centrul acestuia. 2) arhit. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. /<fr. tore

tor (corp geometric; mulură) s. n., pl. toruri

tor (corp geometric, mulură) s. n., pl. toruri

tor (geom., arhit.) s. n., pl. toruri