11 definiții pentru toponim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPONÍM, toponime, s. n. Toponimic. – Din fr. toponyme.

TOPONÍM, toponime, s. n. Toponimic. – Din fr. toponyme.

toponim sn [At: H. DAICOVICIU, D. 20 / Pl: ~e / E: fr toponyme] Toponimic (5).

TOPONÍM s.n. Toponimic. [< fr. toponyme].

TOPONÍM s. n. nume propriu de loc; toponimic. (< fr. toponyme)

TOPONÍM ~e n. lingv. Nume topic (de locuri, de localități, de munți etc.). /<fr. toponyme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!toponím (to-po-/top-o-) s. n., pl. toponíme

toponím s. n. (sil. mf. top-), pl. toponíme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPONÍM adj., s. toponimic. („Brașov” este un ~.)

TOPONIM adj., s. toponimic. („Brașov” este un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOPONÍM (TOPONÍMIC) s. n. (cf. fr. toponyme): nume de loc (de oraș, de sat, de deal, de munte, de apă etc.), ca de exemplu Craiova, Dobridor, Feleac, Parâng, Olt etc.

TOP-, v. TOPO-.~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere precis localizată; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unei arii citoarhitectonice corticale; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc; sin. toponimic (2); ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține toponimiei. 2. s. n., Toponim*; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitate a numelor proprii de locuri ale unei regiuni sau țări. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; sin. toponomastică. 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și direcția organelor și părților anatomice.

Intrare: toponim
  • silabație: to-po-nim, top-o-nim info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toponim
  • toponimul
  • toponimu‑
plural
  • toponime
  • toponimele
genitiv-dativ singular
  • toponim
  • toponimului
plural
  • toponime
  • toponimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toponim

etimologie: