11 definiții pentru topometru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPOMÉTRU, topometri, s. m. Specialist în lucrări de topometrie. – Din topometrie (derivat regresiv).

TOPOMÉTRU, topometri, s. m. Specialist în lucrări de topometrie. – Din topometrie (derivat regresiv).

topometru sm [At: NOM. PROF. 5 / Pl: ~ri / E: fr topomètre] Specialist în lucrări de topometrie Si: topometrist.

TOPOMÉTRU, topometri, s. m. Specialist în lucrări de topometrie.

TOPOMÉTRU, -Ă s.m. și f. Specialist în lucrări de topometrie. [Cf. germ. Topometer].

TOPOMÉTRU, -Ă I. s. m. f. specialist în lucrări de topometrie; topometrist. II. s. n. instrument în topometrie. (< fr. topomètre)

TOPOMÉTRU ~i m. Specialist în lucrări de topometrie. /<fr. topometre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

topométru (-me-tru) s. m., art. topométrul; pl. topométri, art. topométrii

topométru s. m. (sil. -tru), art. topométrul; pl. topométri, art. topométrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOPO- „loc, regiune, spațiu, areal, direcție”. ◊ gr. topos „loc” > fr. topo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. topo-.~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme caracteristice și dominante într-un biotop; ~centru (v. -centru), s. n., loc de observație ca punct de origine; ~climatologie (v. climato-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul elementelor meteorologice din imediata apropiere a solului; ~dem (v. -dem), s. n., populație care ocupă o regiune geografică mai mult sau mai puțin bine definită; ~ergogramă (v. ergo-, v. -gramă), s. f., psihoprofesiogramă*; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă dată de un anumit loc; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a plantelor în direcția izvorului de lumină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în topografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni mici a suprafeței terestre văzute orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a acesteia. 2. Descriere a configurației și situației unui loc sau a unei regiuni; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care tratează despre proprietățile figurilor din spațiu, din punct de vedere calitativ. 2. Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestuia; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor; ~metru (v. -metru1), s. m. și f., specialist în lucrări de topometrie; ~morf (v. -morf), adj., (despre un organism sau o populație) care prezintă o serie de particularități produse de mediu; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de orientare a plantelor în funcție de izvorul de excitație; ~tip (v. -tip), s. m., organism cu același habitat cu al tipului original.

Intrare: topometru
  • silabație: to-po-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topometru
  • topometrul
  • topometru‑
plural
  • topometri
  • topometrii
genitiv-dativ singular
  • topometru
  • topometrului
plural
  • topometri
  • topometrilor
vocativ singular
  • topometrule
  • topometre
plural
  • topometrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

topometru, -ă topometră

  • 1. Specialist în lucrări de topometrie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: topometrist, -ă

etimologie: