12 definiții pentru topilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., sb. topilo.

topi sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~pe / A și: (reg) topilă / Pl: ~le / E: bg топило, srb topilo] 1 (Pop) Loc amenajat în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit1 (2) cânepa sau alte plante textile Si: (pop) topitoare (7), (reg) topliță (9). 2-3 (Înv) Topitoare (3, 5).

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc în albia unui rîu sau într-o apă stătătoare unde se pune la topit cînepă sau altă plantă textilă; bazin de topire, constînd dintr-o groapă legată printr-un canal de alimentare de o apă curgătoare sau de un lac; topitoare. (Cu pronunțare regională) Trei surori au plecat cu cînepa la tochilă. I. CR. IV 72. 2. Cuptor pentru topit metalele; topitoare. (Fig.) Orbind eu prăsila lui Adam, o întorc de la cărarea bună, s-o duc pe încet la topila noastră aici (= în iad). BUDAI-DELEANU, Ț. 223.

TOPÍLĂ ~e f. Loc (de obicei în apă) unde se pun la topit plante textile (in, cânepă). /<bulg., sb. topilo

topílă f., pl. e (d. topesc). Balta în care se topește cînepa, topitoare. – În est pop. tochilă. V. mocirlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

topílă s. f., g.-d. art. topílei; pl. topíle

topílă s. f., g.-d. art. topílei; pl. topíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPÍLĂ s. topitoare. (~ pentru in.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

topílă, topile, (toptílă), s.f. – (reg.) Groapă cu apă unde se pune cânepa la topit și care are un șanț de intrare a apei și un altul de scurgere, amenajate pe malul unei ape: „De-ai fi tu bărbat cu milă / Duce-o-ai și la toptílă” (Bilțiu, 2002: 250). ♦ (top.) La topile, fânațe în Cupșeni, Dealul Corbului, Inău, Peteritea (Vișovan, 2008: 164). – Din srb. topilo (DEX, MDA); din topi „a muia” (Scriban).

topílă, -e, (toptílă), s.f. – Groapă cu apă unde se pune cânepa la topit și care are un șanț de intrare a apei și un altul de scurgere, amenajate pe malul unei ape: „De-ai fi tu bărbat cu milă / Duce-o-ai și la toptílă” (Bilțiu 2002: 250). – Din srb. topilo (MDA).

Intrare: topilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topi
  • topila
plural
  • topile
  • topilele
genitiv-dativ singular
  • topile
  • topilei
plural
  • topile
  • topilelor
vocativ singular
plural

topilă

  • 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
  • 2. Topitoare; cuptor pentru topit metalele.
    exemple
    • Orbind eu prăsila lui Adam, o întorc de la cărarea bună, s-o duc pe încet la topila noastră aici (= în iad). BUDAI-DELEANU, Ț. 223.
      surse: DLRLC

etimologie: