2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONSÚRĂ, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; (concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.

tonsu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: fr tonsure, lat tonsura] 1 Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic. 2 (Ccr) Locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma tonsurii (1).

TONSÚRĂ, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.

TONSÚRĂ, tonsuri, s. f. Ceremonie a tunderii părului din creștetul capului, la consacrarea unui cleric catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr.

TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura].

TONSÚRĂ s. f. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)

TONSÚRĂ ~i f. 1) Ritual de consacrare a clericilor prin tunderea părului din creștetul capului. 2) Locul din creștetul capului care rămâne fără păr în urma acestei operații. /<fr. tonsure

tonsură f. 1. ceremonie prin care un episcop catolic taie unui cleric părul din creștetul capului; 2. urmă lăsată pe cap la locul unde s’a tăiat părul.

*tonsúră f., pl. ĭ (lat. tonsura, d. tondére, a tunde). Tunderea saŭ raderea păruluĭ la vîrteju capuluĭ la consacrarea unuĭ cleric catolic. V. tunsură.

TONSURÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A(-și) face o tonsură. [< fr. tonsurer].

TONSURÁ vb. tr., refl. a(-și) face o tonsură, a se tunde cu tonsură. (< fr. tonsurer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tonsúră (ceremonie catolică) s. f., g.-d. art. tonsúrii; pl. tonsúri

tonsúră s. f., g.-d. art. tonsúrii; pl. tonsúri

tonsurá vb., ind. prez. 1 sg. tonsuréz, 3 sg. și pl. tonsureáză

Intrare: tonsură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonsu
  • tonsura
plural
  • tonsuri
  • tonsurile
genitiv-dativ singular
  • tonsuri
  • tonsurii
plural
  • tonsuri
  • tonsurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tonsura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonsura
  • tonsurare
  • tonsurat
  • tonsuratu‑
  • tonsurând
  • tonsurându‑
singular plural
  • tonsurea
  • tonsurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tonsurez
(să)
  • tonsurez
  • tonsuram
  • tonsurai
  • tonsurasem
a II-a (tu)
  • tonsurezi
(să)
  • tonsurezi
  • tonsurai
  • tonsurași
  • tonsuraseși
a III-a (el, ea)
  • tonsurea
(să)
  • tonsureze
  • tonsura
  • tonsură
  • tonsurase
plural I (noi)
  • tonsurăm
(să)
  • tonsurăm
  • tonsuram
  • tonsurarăm
  • tonsuraserăm
  • tonsurasem
a II-a (voi)
  • tonsurați
(să)
  • tonsurați
  • tonsurați
  • tonsurarăți
  • tonsuraserăți
  • tonsuraseți
a III-a (ei, ele)
  • tonsurea
(să)
  • tonsureze
  • tonsurau
  • tonsura
  • tonsuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tonsură

  • 1. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: