TONSURĂ, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; (concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.

tonsură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: fr tonsure, lat tonsura] 1 Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic. 2 (Ccr) Locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma tonsurii (1).

TONSURĂ, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.

TONSURĂ, tonsuri, s. f. Ceremonie a tunderii părului din creștetul capului, la consacrarea unui cleric catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr.

TONSURĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constînd în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura].

TONSURĂ s. f. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)

TONSURĂ ~i f. 1) Ritual de consacrare a clericilor prin tunderea părului din creștetul capului. 2) Locul din creștetul capului care rămâne fără păr în urma acestei operații. /<fr. tonsure

tonsură f. 1. ceremonie prin care un episcop catolic taie unui cleric părul din creștetul capului; 2. urmă lăsată pe cap la locul unde s’a tăiat părul.

*tonsúră f., pl. ĭ (lat. tonsura, d. tondére, a tunde). Tunderea saŭ raderea păruluĭ la vîrteju capuluĭ la consacrarea unuĭ cleric catolic. V. tunsură.

tonsură (ceremonie catolică; rezultatul ei) s. f., g.-d. art. tonsurii; pl. tonsuri

tonsură (ceremonie catolică) s. f., g.-d. art. tonsurii; pl. tonsuri

tonsură s. f., g.-d. art. tonsurii; pl. tonsuri