TONSURĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constînd în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura].