2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCMÁGI s. m. pl. (Reg.) Tăiței. – Din tc. tokmak.

TOCMÁGI s. m. pl. (Reg.) Tăiței. – Din tc. tokmak.

tocmagi smp [At: POLIZU / V: (reg) ~aci, togm~, tojmaci, tojm~, tojmăgi, tom~, tomnaci, tomna-, toșm~ / E: tc tutmag] (Trs; Mol) Tăieței.

TOCMÁGI s. m. pl. (Mold.) Tăiței. După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi și apoi sarmale sau găluște. MARIAN, NU. 499. Hîrtie cîrlionțată... și tăietă ca tocmagii. I. CR. IV 48. – Variantă: togmági (MARIAN, NU. 236) s. m. pl.

TOCMÁG ~gi m. mai ales la pl. Preparat culinar din aluat nedospit, tăiat în formă de șuvițe subțiri, care se consumă fiert; tăiței. /<turc. tokmak

tocmag m. Mold. 1. ciocănaș; 2. pl. tăieței. [Turc. TOKMAK, ciocănaș].

tăĭețél m., pl. (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.

tocmág m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaç, de unde și alb. tumáts, tăĭețeĭ). Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld. tocma).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCMÁGI s. pl. v. tăiței.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold.Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocmág, tocmáși, s.m. (reg.) 1. ciocănaș. 2. (la pl.) tăiței, tocmăgei.

Intrare: tocmagi
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • tocmagi
  • tocmagii
genitiv-dativ singular
plural
  • tocmagi
  • tocmagilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M98)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • togmagi
  • togmagii
genitiv-dativ singular
plural
  • togmagi
  • togmagilor
vocativ singular
plural
Intrare: tocmag
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocmag
  • tocmagul
  • tocmagu‑
plural
  • tocmagi
  • tocmagii
genitiv-dativ singular
  • tocmag
  • tocmagului
plural
  • tocmagi
  • tocmagilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tocmagi togmagi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi și apoi sarmale sau găluște. MARIAN, NU. 499.
      surse: DLRLC
    • Hîrtie cîrlionțată... și tăietă ca tocmagii. I. CR. IV 48.
      surse: DLRLC

etimologie: