2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCĂTOÁRE s. f. v. tocător.

tocătoare f., pl. orĭ (d. a toca). Mașină de tocat carne. Mașină de tocat paĭe (numită și șișcă).

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.

tocător, ~oare [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: toca1 + -tor] 1 a (Îvr) Care bate toaca1 (1). 2 a Care taie un material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă). 3 sn Cuțit mare de tocat carne Si: (reg) satâr1. 4 Mașină de tocat carne. 5 sf Mașină de tocat nutreț (paie, coceni etc.) pentru vite Si: (reg) șișcalău, sișcă1, șișcorniță. 6 sn (Reg) Limba meliței. 7 sn Bucată de lemn, de plastic etc. dreptunghiulară sau rotundă pe care se taie carne, zarzavaturi etc. Si: fund, (reg) toblă (3), tocănător. 8 sn (Reg) Butuc pe care se taie lemne. 9 sn (Reg; pgn) Butuc (12). 10 sn (Reg) Butuc pe care cioplește rotarul.

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.

TOCĂTÓR2, -OÁRE, tocători, -oare, adj. Care toacă, mărunțește, zdrobește ceva. Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73.

TOCĂTÓR1, tocătoare, s. n. 1. Cuțit mare sau mașină specială de tocat carne, nutreț etc. 2. Scîndură groasă pe care se toacă carne, zarzavaturi etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne.

TOCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care toacă. /a toca + suf. ~tor

TOCĂTÓR2 ~oáre n. 1) Cuțit pentru tocat. 2) Mașină de tocat nutreț. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor

tocător n. 1. cuțit mare de tocat carnea; 2. scândură pe care se toacă.

tocătór n., pl. oare (d. a toca). Fundu pe care se toacă carnea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tocătoáre (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătórii; pl. tocătóri

tocătoáre (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătórii; pl. tocătóri

tocătór1 adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre

tocătór2 (cuțit, planșă) s. n., pl. tocătoáre

tocătór (cuțit, fund) s. n., pl. tocătoáre

tocătór adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOCĂTÓR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)

TOCĂTOR s. 1. satîr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cîrpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)

Intrare: tocător (adj.)
tocător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocător
  • tocătorul
  • tocătoru‑
  • tocătoare
  • tocătoarea
plural
  • tocători
  • tocătorii
  • tocătoare
  • tocătoarele
genitiv-dativ singular
  • tocător
  • tocătorului
  • tocătoare
  • tocătoarei
plural
  • tocători
  • tocătorilor
  • tocătoare
  • tocătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: tocător / tocătoare
tocător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocător
  • tocătorul
  • tocătoru‑
plural
  • tocătoare
  • tocătoarele
genitiv-dativ singular
  • tocător
  • tocătorului
plural
  • tocătoare
  • tocătoarelor
vocativ singular
plural
tocătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocătoare
  • tocătoarea
plural
  • tocători
  • tocătorile
genitiv-dativ singular
  • tocători
  • tocătorii
plural
  • tocători
  • tocătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tocător (adj.)

  • 1. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Toca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

tocător / tocătoare tocătoare

  • 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: satâr șișcă
  • 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârpător fund (dos) tocănitor
    • 2.1. Butuc pe care se taie lemne.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Toca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09