8 definiții pentru tocător (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOCĂTOR, -OARE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoare s. f.] – Toca + suf. -ător.
tocător, ~oare [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: toca1 + -tor] 1 a (Îvr) Care bate toaca1 (1). 2 a Care taie un material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă). 3 sn Cuțit mare de tocat carne Si: (reg) satâr1. 4 Mașină de tocat carne. 5 sf Mașină de tocat nutreț (paie, coceni etc.) pentru vite Si: (reg) șișcalău, sișcă1, șișcorniță. 6 sn (Reg) Limba meliței. 7 sn Bucată de lemn, de plastic etc. dreptunghiulară sau rotundă pe care se taie carne, zarzavaturi etc. Si: fund, (reg) toblă (3), tocănător. 8 sn (Reg) Butuc pe care se taie lemne. 9 sn (Reg; pgn) Butuc (12). 10 sn (Reg) Butuc pe care cioplește rotarul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOCĂTOR, -OARE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoare s. f.] – Toca + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TOCĂTOR2, -OARE, tocători, -oare, adj. Care toacă, mărunțește, zdrobește ceva. Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOCĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care toacă. /a toca + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tocător1 adj. m., pl. tocători; f. sg. și pl. tocătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tocător1 adj. m., pl. tocători; f. sg. și pl. tocătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocător adj. m., pl. tocători; f. sg. și pl. tocătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tocător, tocătoareadjectiv
- 1. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73. DLRLC
-
etimologie:
- Toca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09