opțiuni
  • info

8 definiții pentru tocător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCĂTOR, -OARE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoare s. f.] – Toca + suf. -ător.

tocător, ~oare [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: toca1 + -tor] 1 a (Îvr) Care bate toaca1 (1). 2 a Care taie un material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă). 3 sn Cuțit mare de tocat carne Si: (reg) satâr1. 4 Mașină de tocat carne. 5 sf Mașină de tocat nutreț (paie, coceni etc.) pentru vite Si: (reg) șișcalău, sișcă1, șișcorniță. 6 sn (Reg) Limba meliței. 7 sn Bucată de lemn, de plastic etc. dreptunghiulară sau rotundă pe care se taie carne, zarzavaturi etc. Si: fund, (reg) toblă (3), tocănător. 8 sn (Reg) Butuc pe care se taie lemne. 9 sn (Reg; pgn) Butuc (12). 10 sn (Reg) Butuc pe care cioplește rotarul.

TOCĂTOR, -OARE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoare s. f.] – Toca + suf. -ător.

TOCĂTOR2, -OARE, tocători, -oare, adj. Care toacă, mărunțește, zdrobește ceva. Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73.

TOCĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care toacă. /a toca + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tocător1 adj. m., pl. tocători; f. sg. și pl. tocătoare

tocător1 adj. m., pl. tocători; f. sg. și pl. tocătoare

tocător adj. m., pl. tocători; f. sg. și pl. tocătoare

Intrare: tocător (adj.)
tocător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocător
  • tocătorul
  • tocătoru‑
  • tocătoare
  • tocătoarea
plural
  • tocători
  • tocătorii
  • tocătoare
  • tocătoarele
genitiv-dativ singular
  • tocător
  • tocătorului
  • tocătoare
  • tocătoarei
plural
  • tocători
  • tocătorilor
  • tocătoare
  • tocătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocător, tocătoareadjectiv

  • 1. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73. DLRLC
etimologie:
  • Toca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.