7 intrări
50 de definiții

Explicative DEX

TOAIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.

TOAIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.

ȚOAPĂ, țoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă.

toaifă sf vz toaipă

toaipă sf [At: BARONZI, L. 126 / V: (reg) -ifă, -apă / Pl: -pe, (reg) toipi / E: net] 1 (Mol) Unealtă de dulgherie în formă de secure sau de topor, cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor Si: bardă. 2 (Reg; în limbajul muncitorilor forestieri; îf toaifa) Topor uzat. 3 (Reg; dep) Femeie proastă. 4 (Reg) Armă nedefinită mai îndeaproape.

toalpă sf [At: DDRF / Pl: ~pe / E: ucr толпа] (Reg) Ceată1 (19).

toapă sf vz toaipă

top5[1] sn vz țop2

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

țoapă4 sf vz țop2

țoapă5 sf vz țopă

țoapă2 sf [At: CV 1950, nr.4, 34 / Pl: ~pe / E: nct] (Mun) Fată care sare și joacă mult.

țoapă3 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Amestec de minereu de aur măcinat fin și mercur.

țoapă1 sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~pe / E: nct] (Olt) 1 Lovitură de bâtă. 2 Bâtă.

țof1 sm vz țop2

țop2 sm [At: (a. 1728) IORGA, S. D. XI, 265 / V: țoapă (Pl: țoape) sf, țof sm, țopf / Pl: ~i, (1-10) (reg) ~uri sn, țoape / E: săs tsōp (ger Zopf)] 1 (Îrg) Păr împletit cu panglică Si: coadă (58), cosiță (1). 2 (Îrg) Panglică împletită de femei în cosiță, ca podoabă. 3 (Îrg; pex) Panglică având diferite întrebuițări. 4 (Pop; reg; îe) Zamfirica toate le avea, numai ~ii îi lipsea Se spune despre cei scăpătați care își permit mai mult decât li s-ar cuveni. 5 (Pop; reg; îae) Se spune despre cei care se plâng că le lipsește ceea ce nu este absolut necesar. 6 (Pop; reg; rar; îe) A avea (sau a fi cu) ~i A fi mai grozav decât ceilalți. 7 (Îvr; îf țopf, determinat prin „zuluf”) Buclă de păr. 8 (Olt) Pană de la pălăria flăcăilor. 9 (Mun; Olt) Floare artificială pe care o poartă fetele și flăcăii la piept, în timpul nunții. 10 (Reg) Ață mai groasă întrebuințată ca șiret la pantofi. 11 (Reg) Moț1 de păr la animale și la oameni. 12 (Reg; îe) A avea ~ la limbă A pălăvrăgi. 13 (Reg; îae) A fi ironic.

țop5 [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / Pl: ~i, țoape / E: țop2] 1 smf Nume dat românilor dintr-o anumită zonă a Munților Apuseni de către locuitori din alte regiuni, după portul părului Si: moț3. 2 sf (Fam) Persoană cu purtări grosolane Si: bădăran (3), țopârlan, (reg) țopan (1). 3 sf (Fam) Persoană lipsită de gust. 4 sf (Trs) Cal bătrân, neputincios, cu umblet greoi Si: mârțoagă.

țopă sf [At: VICIU, GL. / V: țoapă (Pl: țoape) / Pl: ? / E: ns cf țopaică] (Mun; Ban) Unealtă de pescuit, asemănătoare unui prostovol mai mic folosit în baltă.

țopf sm vz țop2

ȚOP1 sm. 1 Panglicuță ce se împletește în cosița fetelor: Zamfirica toate le avea, Numai ~i îi lipsea (PANN); Cum ai trecut, Dido, Oltu, De nu ți-ai înnecat țopu? (R.-COD.); Săruta-ți-ar neica ochii, Cum îți bate vîntul ~ii (PȘC.) 2 Poreclă dată Moțului (care-și împletește părul cu coadă) (FR.-CDR.) (WG.) [germ. Zopf].

ȚOAPĂ, țoape, s. f. (Fam.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan. – Țop + suf. -ă.

TOAIPĂ, toaipe, s. f. (Mold.) Unealtă de dulgherie în formă de secure, cu care se cioplesc grinzile. Toaipa este o secure mai mare, mijlocia între secure și topor. PAMFILE, I. C. 125.

ȚOAPĂ, țoape, s. f. Persoană cu apucături grosolane, bădăran. Niște nespălați, niște țoape. V. ROM. aprilie 1954, 19.

ȚOP2, țopi, s. m. (Învechit și popular) Zuluf; p. ext. coadă împletită, panglică pe care și-o împletesc fetele în cosițe. Zamfira toate le avea, numai țopi îi lipsea. PANN, P. V. III 112.

ȚOP2, țopi, s. m. (Înv.) Zuluf, p. ext. coadă împletită. ♦ Panglică îngustă pe care și-o împletesc fetele la cosițe. – Sas tsop (germ. Zopf).

TOAIPĂ ~e f. Bardă cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor. /Orig. nec.

ȚOAPĂ ~e f. fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. /țop + suf. ~ă

toaipă f. Mold. bardă dogărească. [Origină necunoscută].

țop m. coadă de păr, înnodată cu o panglică, la fetele țărance: toate le avea, numai țopi îi lipsia PANN. [Sas. TSOP = nemț. ZOPF].

Țopi m. pl. alt nume dat Moților (după țopul ce le atârnă pe frunte).

toáĭpă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Mold. Bardă mare dogărească saŭ topor foarte mare cu leafa lungă de cioplit grinzile.

2) țoápă f., pl. e (d. țoapă 1. Cp. cu moacă 2). Olt. Bîtă. Lovitură de bîtă. Dun. (Ilf.). Un fel de prostovol maĭ mic de baltă.

1) țoápă (oa dift.) f., pl. e (d. țopan, ca moacă d. mocan). Iron. Țopîrlan: se umpluse cîrcĭuma de țoape.

1) țop m. (sas. tsop, d. germ. zopf, gîță, coadă de păr împletită. V. cĭuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglicĭ. A avea țopĭ, a fi cu țopĭ, a fi maĭ breaz, maĭ grozav de cît altu: se fudulește parc’ar avea țopĭ! V. împopoțonez.

Ortografice DOOM

toaipă (reg.) (desp. toai-) s. f., g.-d. art. toaipei; pl. toaipe

țoapă (fam.) s. f., g.-d. art. țoapei; pl. țoape

toaipă (reg.) (toai-) s. f., g.-d. art. toaipei; pl. toaipe

țoapă (pop.) s. f., g.-d. art. țoapei; pl. țoape

toaipă s. f., g.-d. art. toaipei; pl. toaipe

țoapă s. f., g.-d. art. țoapei; pl. țoape

Etimologice

toaipă (-pe), s. f. – Teslă, bardă. Origine necunoscută. În Mold.

țop (-pi), s. m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă.

Argou

țoapă, țoape s. f. 1. mahalagioaică; femeie cu apucături vulgare 2. femeie lipsită de bun gust

țop, țopi s. m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat / prost crescut.

Sinonime

TOAIPĂ s. v. bardă, toporișcă.

ȚOAPĂ s., adj. 1. s., adj. v. mitocan. 2. s. v. mitocancă.

toaipă s. v. BARDĂ. TOPORIȘCĂ.

ȚOAPĂ s., adj. 1. s., adj. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. 2. s. bădărancă, mitocană, mîrlancă, mojică, țopîrlancă.

Arhaisme și regionalisme

țoapă2, țoape, s.f. (reg. și fam.) 1. persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan; mitocan. 2. fată care joacă și sare mult.

țoapă1, țoape, s.f. (reg.) lovitură de bâtă.

țop, țopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la țară. 2. floare artificială purtată la nunți.

țopi s.m. pl. (reg.) nume dat moților.

Intrare: toaipă
  • silabație: toai-pă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toaipă
  • toaipa
plural
  • toaipe
  • toaipele
genitiv-dativ singular
  • toaipe
  • toaipei
plural
  • toaipe
  • toaipelor
vocativ singular —
plural —
toaifă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
toapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țoapă (bădăran)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoapă
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țoapă (fată)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoapă
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țoapă (lovitură)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoapă
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țoapă (minerit)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoapă
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țop (zuluf)
țop1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țop
  • țopul
  • țopu‑
plural
  • țopi
  • țopii
genitiv-dativ singular
  • țop
  • țopului
plural
  • țopi
  • țopilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoapă
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular —
plural —
țof2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țof
  • țoful
plural
  • țofi
  • țofii
genitiv-dativ singular
  • țof
  • țofului
plural
  • țofi
  • țofilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopf
  • țopful
plural
  • țopfi
  • țopfii
genitiv-dativ singular
  • țopf
  • țopfului
plural
  • țopfi
  • țopfilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țopă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopă
  • țopa
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țope
  • țopei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoapă
  • țoapa
plural
  • țoape
  • țoapele
genitiv-dativ singular
  • țoape
  • țoapei
plural
  • țoape
  • țoapelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toaipă, toaipesubstantiv feminin

  • 1. regional Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toaipa este o secure mai mare, mijlocia între secure și topor. PAMFILE, I. C. 125. DLRLC
etimologie:

țoapă, țoapesubstantiv feminin

etimologie:
  • Țop + -ă. DEX '09 DEX '98 NODEX

țoapă, țoapesubstantiv feminin

  • 1. regional Fată care sare și joacă mult. MDA2
etimologie:

țoapă, țoapesubstantiv feminin

regional
  • 1. Lovitură de bâtă. MDA2
  • 2. Bâtă. MDA2
    sinonime: bâtă
etimologie:

țoapă, țoapesubstantiv feminin

etimologie:

țopăsubstantiv feminin

  • 1. regional Unealtă de pescuit, asemănătoare unui prostovol mai mic folosit în baltă. MDA2
etimologie:

țop, țopisubstantiv masculin
țoapă, țoapesubstantiv feminin

etimologie:

țop, țopisubstantiv masculin

  • 1. învechit popular Zuluf. DLRLC DLRM
    sinonime: zuluf
    • format_quote Zamfira toate le avea, numai țopi îi lipsea. PANN, P. V. III 112. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Coadă împletită. DLRLC DLRM
    • 1.2. Panglică pe care și-o împletesc fetele în cosițe. DLRLC DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.