toaipă sf [At: BARONZI, L. 126 / V: (reg) -ifă, -apă / Pl: -pe, (reg) toipi / E: net] 1 (Mol) Unealtă de dulgherie în formă de secure sau de topor, cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor Si: bardă. 2 (Reg; în limbajul muncitorilor forestieri; îf toaifa) Topor uzat. 3 (Reg; dep) Femeie proastă. 4 (Reg) Armă nedefinită mai îndeaproape.