2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). 2. (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. 3. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: toa-] – Din fr. toilette.

toale sf [At: CR (1838), 63/10 / P: to-a- / V: (înv) do~, taol~, taul~, tual~ sf, toalet, tualet sn / Pl: ~te / E: fr toilette, rs туалет] 1 Aranjare a unei persoane prin spălare, pieptănare, îmbrăcare etc. 2 (Iuz; îs) Cabinet de ~ Încăpere destinată pregătirii toaletei (1). 3 Closet (prevăzut cu chiuvetă). 4 (Îla) De (sau pentru) ~ Care servește la curățarea și la îngrijirea corpului. 5 (Îe) A-și face ~ta A se aranja (spălându-se, pieptănându-se și îmbrăcându-se). 6 (Îe) A face ~ta (unui bolnav) A pregăti un bolnav pentru operație. 7 (Înv; îe) A face ~ta (unui condamnat) A pregăti un condamnat pentru execuție (tunzându-l și schimbându-i veșmintele). 8 (Ccr) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască) și a celor de podoabă. 9 (Pre) Rochie. 10 (Ccr; șîs masă de -) Mobilă compusă dintr-o oglindă și dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiecte necesare îngrijirii corpului. 11 (Rar; îs) Cutie (sau, înv, besactea) de - Cutie în care se păstrează obiectele necesare curățării și îngrijirii corpului. 12 (Med) Curățare a unei plăgi sau a zonei operatorii.

TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). 2. (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. 3. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette.

TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălîndu-se, pieptănîndu-se, îmbrăcîndu-se). Domnișoara se afla în dreptul său să-și urmeze toaleta. C. PETRESCU, Î. II 148. Zgomote, la răstimpuri, produse de sertarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. IBRĂILEANU, A. 145. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. ◊ (În construcție cu verbul «a face») Mă gîndesc să-mi fac toaleta vreun ceas. BACOVIA, O. 239. Actrița care se culcase tîrziu după miezul nopții... tocmai acum pe la 11 ajunsese să se scoale și să-și facă toaleta. SLAVICI, O. I 339. Abia aveam vreme a-mi face toaleta. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la curățirea și îngrijirea corpului. Adusese un feredeu mic de stejar... un burete de toaletă, pomadă de frecat copilul. CONTEMPORANUL, IV 394. ♦ Closet. 2. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) cu care se îmbracă cineva o dată; (prin restricție) rochie. Lumea se duce și vine din oraș, peste tot preocupări serioase, și toalete subțiri și scurte. BACOVIA, O. 227. Bine v-ar ședea, în toalete de bal, cu pantofi albi și pe jos. REBREANU, I. 74. Mamă-sa surîdea de fericire, văzînd dorințele fiicei sale pentru eleganța toaletei. BOLINTINEANU, O. 458. Amîndoi păzeam tăcere gîndind, el la Olga, eu... la toaleta pentru balul de la club. NEGRUZZI, S. I 46. ◊ Fig. Stă mohorît deoparte gardul brun, Doi brazi în toaletă de crăciun Întind asupră-i brațele lor ninse. CAZIMIR, L. U. 37. Bunul oraș începu a-și schimba toaleta. NEGRUZZI, S. I 70. (Simbolizînd persoana care poartă o anumită îmbrăcăminte) Cîteva din toaletele și coafurile cu pene de struț, din loji, părăsiseră de asemenea sala. DUMITRIU, B. F. 160. 3. Mobilă cu o oglindă mare și cu multe dulăpioare, sertare și rafturi, unde se țin diferite obiecte necesare îngrijirii corpului.

TOALÉTĂ s.f. 1. Faptul de a se spăla, de a se peria, de a se îmbrăca, de a se găti; dichisire; îngrijire; găteală. ♦ (Med.) Curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii. 2. Closet. 3. Îmbrăcăminte (mai ales femeiască). 4. Mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc. [Pron. to-a-. / < fr. toilette < toile – pânză].

TOALÉTĂ s. f. 1. faptul de a se spăla, pieptăna etc.; faptul de a se găti, a se dichisi. ♦ a-și face ă = a se găti. ◊ (med.) curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii. 2. totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte și de podoabă (femeiască). 3. mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc. 4. cameră de baie cu lavoar, closet și duș. (< fr. toilette)

TOALÉTĂ ~e f. 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spălat, pieptănat, îmbrăcat). A-și face ~a.De ~ care servește la îngrijirea corpului. 3) Mobilă cu oglindă și dulăpioare în care se țin obiecte pentru îngrijirea părului și a feței. 4) Încăpere pentru satisfacerea necesităților fiziologice. [Sil. -to-a-] /<fr. toillette

toaletă f. 1. mobilă pe care s’așează cele necesare curățeniei sau gătelii; 2. acțiunea de a se spăla, găti, îmbrăca: a-și face toaleta; 3. toate cele privitoare la îmbrăcăminte, găteală: a purta o toaletă simplă (= fr. toilette).

*toáletă (oa 2 silabe) f., pl. e (fr. toilette, dim. d. toile, pînză, lat. tela. V. teară). Îmbrăcăminte femeiască, rochie: toaletă de vară, de călătorie, de doliŭ. A-țĭ face toaleta, a te găti (a te spăla, pĭeptăna, îmbrăca), a te ferchezui. Cabinet de toaletă, odaĭe de spălat fața, de ferchezuit (une-orĭ, eŭf., și „latrină”: s’a dus la toaletă).

toaleta vtr [At: DLR / P: to-a~ / Pzi: ~tez / E: fr toiletter] (Fam; rar) 1-2 A(-și) face toaleta (1).

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A(-și) face toaleta. [Pron. to-a-. / < fr. toiletter].

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (fam.) a(-și) face toaleta. ◊ a curăța, a face mai estetic. II. tr. a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic. (< fr. toiletter)

coaféză-toalétă s. f. Piesă de mobilier cu rol de toaletă ◊ „Ce vinde bucureșteanul: vitralii secolul XVIII sau: vând coafeză-toaletă stil Ludovic XV de epocă, candelabru mare, lampadar și saltea.” Săpt. 7 VI 74 p. 2 (din coafeză + toaletă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!toalétă (toa-) s. f., g.-d. art. toalétei; pl. toaléte

toalétă s. f. (sil. to-a-), pl. toaléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOALÉTĂ s. v. chiuvetă, lavabou, lavoar.

toale s. v. CHIUVETĂ. LAVABOU. LAVOAR.

arată toate definițiile

Intrare: toaletă
  • silabație: to-a-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toale
  • toaleta
plural
  • toalete
  • toaletele
genitiv-dativ singular
  • toalete
  • toaletei
plural
  • toalete
  • toaletelor
vocativ singular
plural
Intrare: toaleta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toaleta
  • toaletare
  • toaletat
  • toaletatu‑
  • toaletând
  • toaletându‑
singular plural
  • toaletea
  • toaletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toaletez
(să)
  • toaletez
  • toaletam
  • toaletai
  • toaletasem
a II-a (tu)
  • toaletezi
(să)
  • toaletezi
  • toaletai
  • toaletași
  • toaletaseși
a III-a (el, ea)
  • toaletea
(să)
  • toaleteze
  • toaleta
  • toaletă
  • toaletase
plural I (noi)
  • toaletăm
(să)
  • toaletăm
  • toaletam
  • toaletarăm
  • toaletaserăm
  • toaletasem
a II-a (voi)
  • toaletați
(să)
  • toaletați
  • toaletați
  • toaletarăți
  • toaletaserăți
  • toaletaseți
a III-a (ei, ele)
  • toaletea
(să)
  • toaleteze
  • toaletau
  • toaleta
  • toaletaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)