TIZÍC, tizicuri, s. n. Turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.

tizic [At: (a. 1832) DOC. EC. 510 / S și: (înv) tisic / V: (reg) taz~, tezec, tez~, tivic, ~zec, ~ig / Pl: ~uri / E: tc tezek] 1 sn (îrg) Turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție Si: (reg) tor¹ (1). 2 sn (Îrg) Strat gros de murdărie Si: jeg. 3 a (Olt; fig; d. oameni) Grosolan (1). 4 a (Olt; fig; d. oameni) Neîndemânatic.

TIZÍC, tizicuri, s. n. Un fel de turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.

TIZÍC s. n. (Cu sens colectiv) Un fel de turte prismatice făcute din baligă amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează de către țărani ca combustibil sau ca material de construcție în locul cărămizilor. Pe vatră ardea un foc înăbușit de tizic. SADOVEANU, P. S. 38. Mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut, cu împrejmuirile de tizic. C. PETRESCU, Î. I 4. Oamenii ard iarna rogoz, buruieni și baligă de vită, pe care o usucă, o taie în formă de cărămidă și o numesc tizic. I. IONESCU, D. 402.

TIZÍC ~uri n. Produs obținut dintr-un amestec de baligă cu paie, uscat la soare și folosit la țară drept combustibil. /<turc. tezek

tizic n. balegă uscată la soare, în formă de cărămidă, putrigaiu cu care țăranii își încălzesc iarna bordeiele. [Turc. TEZEK].

tizíc și (maĭ vechĭ) tezéc n., pl. urĭ (turc. tezek). Sud. Baligă de vacă uscată și întrebuințată ca combustibil. Iron. Lip, jeg.

tazic sn vz tizic

tezec sn vz tizic

tezic sn vz tizic

tivic² sn vz tizic

tizec sn vz tizic

tizig sn vz tizic

bălígár s.n., s.m. I s.n. 1 Baligă. 2 Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășămînt sau combustibil. ◇ Expr. A se vîrî ca musca în băligar v. muscă. ◆ (înv., reg.) Groapă în care se depozitează acest amestec 3 (reg.) Amestec de băligar și lut folosit la lipitul caselor (țărănești). II s.m. (entom.; și gîndac de băligar) Gîndac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). • pl. n. -e, m. -i. și bălegár s.n., s.m. /baligă + -ar.

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).

tezéc, V. tizic.

tizic (înv., reg.) s. n., pl. tizicuri

tizic s. n., pl. tizicuri

tizíc s. n., pl. tizícuri

TIZÍC s. (Munt., Olt. și Ban.) tor. (Casă de ~.)

TIZIC s. (Munt., Olt. și Ban.) tor. (Casă de ~.)

tizíc (-curi), s. n. – Baligă uscată folosită drept combustibil. – Var. înv. tezic, tezec. Tc. tezek (Șeineanu, II, 363; Ronzevalle 65), cf. ngr. τέζεϰ.