12 definiții pentru tizic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIZÍC, tizicuri, s. n. Turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.

TIZÍC, tizicuri, s. n. Un fel de turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.

TIZÍC s. n. (Cu sens colectiv) Un fel de turte prismatice făcute din baligă amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează de către țărani ca combustibil sau ca material de construcție în locul cărămizilor. Pe vatră ardea un foc înăbușit de tizic. SADOVEANU, P. S. 38. Mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut, cu împrejmuirile de tizic. C. PETRESCU, Î. I 4. Oamenii ard iarna rogoz, buruieni și baligă de vită, pe care o usucă, o taie în formă de cărămidă și o numesc tizic. I. IONESCU, D. 402.

TIZÍC ~uri n. Produs obținut dintr-un amestec de baligă cu paie, uscat la soare și folosit la țară drept combustibil. /<turc. tezek

tizic n. balegă uscată la soare, în formă de cărămidă, putrigaiu cu care țăranii își încălzesc iarna bordeiele. [Turc. TEZEK].

tizíc și (maĭ vechĭ) tezéc n., pl. urĭ (turc. tezek). Sud. Baligă de vacă uscată și întrebuințată ca combustibil. Iron. Lip, jeg.

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tizíc s. n., pl. tizícuri

tizíc s. n., pl. tizícuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIZÍC s. (Munt., Olt. și Ban.) tor. (Casă de ~.)

TIZIC s. (Munt., Olt. și Ban.) tor. (Casă de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tizíc (-curi), s. n. – Baligă uscată folosită drept combustibil. – Var. înv. tezic, tezec. Tc. tezek (Șeineanu, II, 363; Ronzevalle 65), cf. ngr. τέζεϰ.

Intrare: tizic
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tizic
  • tizicul
  • tizicu‑
plural
  • tizicuri
  • tizicurile
genitiv-dativ singular
  • tizic
  • tizicului
plural
  • tizicuri
  • tizicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)