opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITULARIZARE, titularizări, s. f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. – V. titulariza.

TITULARIZARE, titularizări, s. f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. – V. titulariza.

titularizare sf [At: DEX-S / Pl: ~zări / E: titulariza] 1 Numire a cuiva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). 2 (Șîs concurs de ~) Concurs prin care un cadru didactic poate deveni titular (1) al unui post din învățământul preuniversitar.

TITULARIZARE s.f. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. [< titulariza].

TITULARIZA, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.

TITULARIZA, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.

titulariza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fr titulariser] A numi pe cineva ca titular (1) al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu).

TITULARIZA, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular într-un post deținut pînă atunci numai ca suplinitor.

TITULARIZA vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].

TITULARIZA vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)

A TITULARIZA ~ez tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

titularizare s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări

*titularizare s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări

titularizare s. f., g.-d. art. titularizării; pl. titularizări

titulariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. titularizez, 3 titularizează; conj. prez. 1 sg. să titularizez, 3 să titularizeze

titulariza (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizează

titulariza vb., ind. prez. 1 sg. titularizez, 3 sg. și pl. titularizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TITULARIZARE s. v. definitivare.

TITULARIZA vb. v. definitiva.

TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva în învățămînt.)

Intrare: titularizare
titularizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titularizare
  • titularizarea
plural
  • titularizări
  • titularizările
genitiv-dativ singular
  • titularizări
  • titularizării
plural
  • titularizări
  • titularizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: titulariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • titulariza
  • titularizare
  • titularizat
  • titularizatu‑
  • titularizând
  • titularizându‑
 singular plural
  • titularizează
  • titularizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • titularizez
 (să)
  • titularizez
  • titularizam
  • titularizai
  • titularizasem
a II-a (tu)
  • titularizezi
 (să)
  • titularizezi
  • titularizai
  • titularizași
  • titularizaseși
a III-a (el, ea)
  • titularizează
 (să)
  • titularizeze
  • titulariza
  • titulariză
  • titularizase
plural I (noi)
  • titularizăm
 (să)
  • titularizăm
  • titularizam
  • titularizarăm
  • titularizaserăm
  • titularizasem
a II-a (voi)
  • titularizați
 (să)
  • titularizați
  • titularizați
  • titularizarăți
  • titularizaserăți
  • titularizaseți
a III-a (ei, ele)
  • titularizează
 (să)
  • titularizeze
  • titularizau
  • titularizară
  • titularizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

titularizare, titularizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a titulariza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: definitivare
etimologie:
  • vezi titulariza DEX '09 DEX '98 DN

titulariza, titularizezverb

  • 1. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: definitiva
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.