11 definiții pentru titulariza
din care- explicative DEX (6)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
TITULARIZA, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
TITULARIZA, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de claudia
 - acțiuni
 
titulariza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fr titulariser] A numi pe cineva ca titular (1) al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
TITULARIZA, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular într-un post deținut pînă atunci numai ca suplinitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
TITULARIZA vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
TITULARIZA vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
A TITULARIZA ~ez tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
titulariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. titularizez, 3 titularizează; conj. prez. 1 sg. să titularizez, 3 să titularizeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
titulariza (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
titulariza vb., ind. prez. 1 sg. titularizez, 3 sg. și pl. titularizează
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
TITULARIZA vb. v. definitiva.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva în învățămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    verb (VT201)    Surse flexiune: DOR    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  titulariza, titularizezverb  
 -  1. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: definitiva
 
etimologie:
-  titulariser DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.